Cu o voce mai mult pițigăiată decât ritoasă, Eduard Hellvig, directorul SRI (slăvit să-i fie numele și funcția) explica românilor acum vreo jumătate de an, într-o ieșire video înainte de Crăciun, cât de democrat, de transparent și de liberal este dânsul. Se proiecta ca un deschizător de drumuri în lupta românului în post comunism pentru libertăți și drepturi civile, ca un militant pentru pluralism și pentru valori democratice, ca un real luptător cocoțat în poziția de director al principalului serviciu de informații al țării care n-are a-și reproșa și nici ascunde absolut nimic.

În timp ce explica toate aceste lucruri frumoase despre eliberarea definitivă a SRI de „povara” dosarelor CNSAS ( de care, în treacăt fie spus, SRI s-a mai „eliberat” la fel de definitiv de nu știu câte ori), Eduard Hellvig se întreba și răspundea singur la propriile-i neliniști, preocupări și dileme existențiale despre Securitatea ca Poliție Politică. În poziția de papițoi de cameră obscură era nimeni altul decât fostul contractant slugarnic al simbolului corupției românești – Elena Udrea – plantat de același Hellvig ca față și voce a SRI. Pentru că SRI – nu-i așa? – n-are treabă cu corupția. În SRI, trebuie să vă intre bine în cap: sunt cei mai curați, integri, profesioniști, morali și etici oameni de pe acest plai românesc. De pe vremea lui Iulian Vlad, trecând prin Măgureanu și până acum. Nu există excepții.

„Ceea ce-a făcut Securitatea, ca și mecanism de lucru, asupra societății românești – a fost a-bo-mi-na-bil! Iar oamenii trebuie să înțeleagă de unde am plecat ca să știm unde să ajungem!”, explica gesticulând ferm, categoric, accentuat, hotărât și tranșant directorul SRI, puțin mai dolofan la 7 ani după ce-a fost înfipt pe funcția și în globul obscur la care a visat atât de mult.

După care… și-a umezit buzele și-a mai luat o gură de apă. Hai, c-a zis-o și pe asta. Timp în care vorbitoarea-i butaforie din față se prăbușea în ea și-n mingi greșite la fileu. Doar ca să explice până la sfârșit Hellvig de ce SRI nu mai este fosta Securitate: „Credeți că Serviciul Român de Informații… Nu credeți, că dumneavoastră știu exact…că…nu credeți”. Bineînțeles, finalul a fost de un penibil triumfal. Normal că SRI nu este fosta Securitate – este poezia directorului SRI cu care a și încheiat frumoasa poveste de Crăciun. Cine spune asta sunt oamenii răi, câinoși, dușmanii care ne atacă pe noi.

În fine, teza lui Stalin o știți și voi pe de rost.

N-au trecut nici 6 luni de la această perfectă demonstrație de inadecvare la realitate, că luptătorul pentru democrație Hellvig a scris negru pe alb în pachetul de legi ale Securității naționale (chiar de două ori) că tot românul de la mic la mare mare, indiferent de vârstă, tâmplar, hipiot, tractorist, gospodină, manelist sau TikToker trebuie să devină obligatoriu colaborator al Noii Securități. Musai, fidel și fără excepție. Nu v-a plăcut comunismul? Luați de aici, vi se dă META – Securitate înfundată bine pe gât.

SRI și SIE au scris cumulat – țineți-vă bine- în total vreo 124 de pagini despre cum sculptează ei noul META – stat român. Pentru voi.

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, că doar SRI este autorul principal în două din cele trei importante legi, de la articolul 1 începe să te pufnească râsul. SRI nu mai este „instituție publică” definită de lege, este „autoritate”, SRI nu mai este sub controlul Parlamentului, că Parlamentul a fost aruncat definitiv la ghena de gunoi ca și procurorul general al României, șef al Ministerului Public, ca de altfel orice viză pe legalitate și temeinicie, ca orice control instituțional și efectiv pe instituție.

Sunteți inutili, v-am aruncat pe geam, v-am stârpit și eradicat ca pe gândacii de bucătărie. Ce, nu înțelegeți conceptul „need to know”? Este acum „power to throw”.

Articolul 2 este și mai haios. În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, SRI stabilește de la sine putere că „este responsabil” cu….și iar țineți-vă bine: „apărarea democraţiei şi a ordinii constituţionale, a statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor”. Abia la alineatul 3 și-au adus aminte băieții că treaba lor este exclusiv securitatea națională. Dar în definitiv ce este și cum este starea aceasta de securitate națională definită legal?  Ei bine, în META – stat-ul lui Eduard Hellvig, în caz că nu v-ați prins, nu se operează cu concepte legale și nici cu cele constituționale. Ca atare, în META – stat-ul lui Eduard Hellvig, securitatea națională este orice visează Eduard Hellvig să fie pe acest pâmânt de pe urma căruia, bineînțeles, poate obține un mandat de restrângere maximă de drepturi și libertăți fundamentale pentru orice cetățean. Numărul real al mandatelor, stați și aici liniștiți, a revenit și acesta la cifrele „vremurilor bune”, ca să nu avem niciun dubiu nici în acest sens.

Vorba amicului său, Rareș Bogdan, care probabil a vrut să pară că înțelege de astă dată pericolul, sesizând ridicolul situațiilor. În cazul în care nu mai plouă la Dăbuleni și solul este deșertificat – să nu vă mire că luați by default un MSN (mandat de securitate națională) și că vă intră Securitatea în casă să vă chestioneze de ce nu dați mai des cu stropitoarea sau furtunul. Da, nu râdeți, că SRI se ocupă mai nou și de combaterea efectelor schimbărilor climatice. SRI se ocupă cu ce vrea el, ca-n Rusia, ce ne mai luăm de la atâta lucru?

META- stat-ul lui Eduard Hellvig înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, suspendarea mecanismelor și instituțiilor funcționale și democratice ale statului și crearea unei noi arhitecturi, unde puterea se acumulează doar în mâna unei singure persoane și în interiorul unor structuri militare fără niciun control. Suficient, pentru checks and balances, nu?

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, SRI militar operează și peste hotare, la fel ca CIA-ul civil, iar vecinii de la SIE joacă și ei țonțoroiul prin țară și prin ministere. Revocarea directorului…. Stați așa, care revocare? Deși este numit doar de Parlament, directorul SRI nu mai poate fi revocat în oglinda firească a procedurii, la inițiativa unei treimi din parlamentari. Să crezi că Drulă sau Simion – și dacă ar vrea – ar reuși revocarea lui Hellvig în următorii 2 ani este efectiv de râsul curcilor. Niciodată acest lucru nu s-a întâmplat în 30 de ani în România, deși poate ar fi existat motive serioase și întemeiate. Atunci care-i pericolul să elimini așa ceva din lege, de ce ți-e frică? De cine și de ce anume te baricadezi eliminând, ucigând, detonând mecanismele naturale, sănătoase și democratice ale statului român?

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, orice firav control democratic este ras. Nimicit, anihilat, lichidat, suprimat, dizolvat. Stă scris tot negru pe alb că în țara asta trebuie dea comisiile parlamentare rapoarte și nu ei comisiilor. Deși SRI și SIE se află explicit sub control parlamentar. Ce contează pentru democratul Hellvig și pentru vecinul Vlase că ambii încalcă flagrant Constituția României? Articolul 65 din legea fundamentală a țării este numai pentru imbecilii profani, nu și pentru sacralizați, tumefiați, rarefiați, ne-oxigenați.

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig niciun director de serviciu de informații nu are mandat limitat, în ciuda declarațiilor sale chiar de la începutul mandatului. Deci poate fiecare dintre ei să moară ca Hoover pe funcție. Murim noi și Lucian Pahonțu – acest „factotum prezidențial” – este tot acolo, la SPP. Dacă Pahonțu a stat 17 ani pe funcție, mai poate sta 97. De ce? Pentru că i se permite. Dacă se pune un jurnalist serios pe investigarea lui Pahonțu, din două – una: ori nu mai rămâne nimic din el și nici din funcție și nici din SPP, ori se înfundă penitenciarele. Vreți adevăr? Nu vă țin bretelele. Cam asta este situația la SPP.

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, SRI și SIE și-au tras și funcții de reglementare. Deși nealeși de nimeni, Hellvig și Vlase vor să inițieze și să avizeze legi în România. Nici ministerele, nici CSM n-au asemenea puteri în arhitectura statului român, dar ei articolul 74 din Constituție l-au aruncat și pe acesta la gunoi, iar cei doi certifică acum doar o stare de fapt. Dacă prevederile pe investițiile străine și pe cloud-ul guvernamental le-am scris noi, de ce n-am scrie tot noi absolut totul de acum înainte?, s-au gândit ei bine. Măi, băieți, răspunsul este simplu: pe voi nu v-a ștampilat nimeni pe buletinul de vot. În demo – cratos, puterea legiferării este dată numai și exclusiv de popor. Asta să vă intre foarte bine în căpșor.

Cum mai arată META – stat-ul lui Eduard Hellvig? Este foarte frumos și…cuprinzător. SRI dă viză pentru instalarea persoanelor pe funcții publice „pentru activități ce nu pot fi divulgate”, SRI se face și „autoritate Cyber” – cu încălcarea deciziilor CCR, SRI își trage și Centrul Național pentru Interceptarea Comunicațiilor care n-are lege de funcționare și care are probleme structurale de legalitate și, bineînțeles, că SRI poate face și cercetare penală în România, poate folosi și colaboratori și investigatori sub acoperire, poate colabora cu parchetele iar SIE s-a gândit să legalizeze și protocoalele.

Că nu-i așa? Suntem toți tâmpiți. A fost nevoie de 6 ani ca să le tai mâinile și picioarele sovietice din Justiție și ei răsar acum ca stafiile din canalele puturoase și subterane, ca niște zombie ai morții statului democrat român.

În META – stat-ul lui Eduard Hellvig, SRI „poate să creeze, să achiziţioneze, să deţină şi să utilizeze” mijloace specifice, respectiv “să folosească metode şi surse de informare”, SRI și SIE își pot face firme sub acoperire, SRI și SIE pot sufoca și penetra orice privat și bineînțeles, ca orice META – stat – META membrii săi nu se supun legilor proștilor.

SRI își trage imunitate prezidențială pentru orice tip de activitate pentru care trebuie să răspundă în fața legii deși, în aceeași lege, ofițerii SRI sunt prezentați legal ca funcționari publici. Din două, una: ori Direcția Juridică a SRI când a scris asta era toată în comă alcoolică după un chef al lui Ciocîrlan în care erau accidentate mortal tinere pe trecerea de pietoni și nu intrase încă nimeni în pușcărie (ca șeful SRI Prahova), ori sunt cu toții analfabeți funcționali ai slăvitei Românii educate. Să așterni asta pe hârtie înseamnă să fii prost pas… cu… pas.

Ce se mai întâmplă în META – stat-ul lui Eduard Hellvig? Păi SRI își poate face și propria „societate civilă”, Lucian Pahonțu – omul cam agramat, cu ghiul și unghiuță face „cercetare științifică” și în general ei se ocupă de tot. Memoriile propriilor angajați îi încurcă iar când au o problemă – se duc la Președinte.

„O să scriu fabule cu ăștia. Scriu despre gândaci de bucătărie și tot scriu”, râdeau de ei chiar angajații lor, citind ridicolul legilor.

Bănișorii voștri din buzunarele lor bine burdușite? Stați liniștiți, au rezolvat și aici. Nu-i mai verifică absolut nimeni, nu că i-ar fi verificat cineva pe bune până acum. Fondurile operative sunt la CSAT. Kaput control. Aleluia.

Cărămidă cu cărămidă, paragraf cu paragraf, când citești, când înțelegi gândirea, sesizezi limbajul, necunoașterea legilor, neînțelegerea profundă a democrației, dependența de control, șurubul, bocancul, în cele trei legi teribile ( legea de organizare și funcționare a SRI, legea de organizare și funcționare a SIE, legea activităţilor de informaţii și contrainformaţii pentru apărarea securităţii naţionale a României / vechea lege a Securității naționale) – te gândești, băi, nenicule, dar este groaznic, înfiorător și teribil ce zace în mintea acestor băieți.

Iar întrebarea este: care a fost scopul?

Dacă crezi că Hellvig și Vlase doar au vrut să testeze piața, rezultatul este – așa cum se vede –  beton: au înspăimântat pe toată lumea și s-au ridiculizat singuri. Dacă cumva crezi că Hellvig și Vlase doar au vrut să-și treacă monstruozitățile, netransparent, rapid și fără nicio dezbatere democratică, rezultatul este și mai beton: au blocat deocamdată tot, blocându-se practic singuri și în plus au înspăimântat și enervat pe toată lumea sănătoasă la cap, inclusiv pe unii de la ei.

Ca să-ți reușească o asemenea reacție atât de ușor este indubitabil proba supremă de inteligență (și intelligence). Dacă crezi că a fost la bază vreo mare gândire în această strategie, trebuie doar să citești legile. Nicio sclipire de intelect, nicio boare de agerime a minții nu răsare în acest mod kaghebist de a gândi, de a concepe și re-desena societatea. Într-o țară traumatizată de comunism, în care Securitatea era totuși sub partid, maestrul democrației Eduard Hellvig și-a ridicat, după mai bine de trei decenii, META – stat-ul peste. Ameno!

Să ajungă presa să apere cadrul democratic al țării, doar pentru că politicienii ștantajabili și lași au vândut practic românii la META – Securitate pentru protecția și supraviețuirea lor personală, și apoi tot presa să se trezească amenințată, să ajungi să asanezi vocile critice din societate, așa nici mai mult, nici mai puțin, băieților, v-ați plasat singuri în galeria amicilor lui Putin. Demonstrați că nu numai că sunteți continuatorii eterni și naturali ai fostei Securități ca poliție politică, dar nici din comunism n-ați înțeles nimic iar prin țara asta trăiți degeaba.

Cumva, ce-au făcut în mare măsură Eduard Hellvig dar și Gabriel Vlase, n-ar trebui să mire pe nimeni absolut deloc. Doi neînsemnați și șterși politruci ajunși în fruntea bucatelor și îmbătați de licoarea teribilă a puterii s-au desprins total de realități. La SRI și SIE există o boală transmisibilă. Oricine se așează pe scaun, indiferent cum îi cheamă, o ia cu mare viteză razna și cam definitiv.

În plus, în numele democrației, să încerci pur și simplu să suspenzi democrația iar rezultatul să fie că se împușcă singuri și amândoi în picioare – eh, asta da performanță.

Cea mai mare eroare a mandatelor celor doi este că prin tot ce au scris au demonstrat nu numai că n-au nicio legătură cu democrația, dar că n-au niciun fel de viziune de societate deschisă în legătură cu traseul acestei țări pentru următorii 30 – 40 – 50 de ani, mai ales în actualul context regional.

Cumva nici asta n-ar trebui să vă mire. „Cui prodest Scelus, is fecit”. Adică „cel căruia crima îi aduce avantaje, a făcut-o„ – gândea Seneca. Și-aici ajungem la comandantul suprem. Ca Adrian Năstase, Traian Băsescu, de data asta, după 8 ani de inactivitate, și Klaus Iohannis a reușit pentru confortul și luxul personal să dea țara pe mâna militarilor și efectiv s-o militarizeze. Serviciile Românești de Interese când au hașurat META – stat-ul în numele „securității naționale„, să știți că ele nu s-au referit deloc la „securitatea publică”. Ei au desenat doar proxima „stabilitate” a lor.

Tocmai de aceea, în numele drepturilor, au suspendat drepturi, în numele libertăților, au desființat libertăți, în numele controlului, au lichidat controlul. Este vorba în definitiv despre „a evita schimbarea”. Este despre a te asigura disciplinat, cazon, aspru, rigid, cu furca și toptanul că lucrurile, personajele și acțiunile au o anume predictibilitate, că sunt maleabile, că pot ajunge doar într-un anume punct dinainte stabilit ca traseu, în care nimic nu te poate surprinde doar pentru a putea să-ți îndeplinești fix ceea ce-ți dorești – scopul: controlul absolut.

Liberalism pur sânge.

În orice țară democratică, după asemenea acțiuni, directorul SRI dar și cel al SIE ar fi trebuit să zboare demult de pe funcții. În SUA, ar fi fost revocați de Congres după ce s-ar fi mutat cu totul acolo pentru explicații pe preșul parlamentarilor și ca să ofere scuze publice contribuabililor săptămâni în șir. În România, unde primul a crescut pe la sânul condamnatului Voiculescu – Dunărea/Crescent și al doilea a ajuns în politică scos din servieta și jobenul de înțelegeri puturoase ale celuilalt condamnat Hrebenciuc, ai fi total naiv, ca să nu zic prost, să ai asemenea pretenții.

Securitatea e-n în ADN – ul lor.

Cum ar veni – „Oamenii trebuie să înțeleagă de unde am plecat ca să știm unde să ajungem”.

Eh, parcă acum sună altfel, nu?

În povestea de Crăciun în care-i frământa Securitatea, poate că s-au descris chiar pe ei.