acasa Investigaţii/Justiţie Media Politic Uncategorized
„Cutia cu maimuțe”
A trecut mai bine de o săptămână de când generalul locotenent (r.) cu trei stele SRI, Florian Coldea (52 de ani) a fost inculpat oficial de către Direcția Națională Anticorupție pentru presupusa comitere a unei fapte de corupție. Respectiv, pentru trafic de influență.
Au trecut 7 ani și 4 luni de când, același mult numit general, singurul care a putut fi de două ori director interimar al SRI sub doi Președinți ai României – dar și cel mai longeviv șef operativ al Serviciului (12 ani) – a fost dat afară din SRI – de Klaus Iohannis și Eduard Hellvig – cu surle, trâmbițe, șuturi și aruncat în rezervă.
Să nu uităm: asta s-a întâmplat după ce propria-i „invenție” infracțională – Sebastian Ghiță – l-a aruncat în aer, în direct și înregistrat, în prime- time, într-o telenovelă – nu turcească, nici indiană – ci pur românească.
(link mai jos, referință portret F.Coldea)
Pe scurt, ca prim-adjunct militar al SRI, Florian Coldea lua bani de la Ghiță.
În rezervă, fără funcție și în civilie, tranzacțiile din Ordonanța DNA arată că același Coldea încasa bani – prin intermediari – de la afaceristul alunecos, mason, doctorand al SRI și trimis în judecată, Cătălin Hideg. Ca să-l scape pe acesta de pușcărie, după fraudarea fondurilor europene.
Old habits die hard. Sau never die, cum spun americanii.
Numai că, atunci când a plecat din SRI, Florian Coldea n-a plecat singur și nici cu mâna goală. A plecat cu o gașcă și, la subraț, cu o cutie.
O „Cutie cu maimuțe” – cum s-ar spune.
Gândiți-vă la „cutie” ca la un ecosistem. Unul integrat într-o biosferă aparte. Cu aer rarefiat, cu lux, cu haine, mașini și case scumpe, pentru care Soarele răsare la Monaco, viața se trăiește la cursele de Formula 1, pe pârtiile din Courchevel, prin cluburile din Dubai sau pe iahturi lângă Coasta de Azur. Nicidecum prin Giulești, Pantelimon sau prin Tineretului.
„Cutia cu maimuțe” este și un mecanism, nu numai un mod de viață: are moduri de operare, are proceduri, are servicii prestate, are obiecte și diferite forme de viață. Un ansamblu ca să existe și să nu moară instant la naștere – trebuie să supraviețuiască. Trebuie să îl ungi ca să funcționeze.
„Cutia cu maimuțe” a lui Florian Coldea cuprinde și informație – multă informație acumulată în aproape 20 de ani, conexiuni, operațiuni, secrete – private sau de stat, cunoștințe, pile, relații, oameni, hârtii, date și fapte. Este un cufăr cu de toate. „Câte o hârtie din trecutul fiecăruia”, cum spunea în stenograme Cătălin Voicu. Și el condamnat definitiv la 7 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență în Justiție, într-un dosar DNA care a spulberat Curtea Supremă de Justiție. Un dosar în care, culmea, mandatele de securitate națională au fost date chiar când Florian Coldea se lupta cu corupția, nu cu anti-corupția.
După ce a picat din Olimp, Florian Coldea s-a legendat. Și a ales drumul cel mai scurt și cel mai facil. S-a făcut „consultant” de orice. De „inginerie”, de „relații publice”, de „comunicare”, „afaceri”, imobiliare, management și tehnologia informației. Și-a înființat 2 firme în România ca să plimbe și să încaseze bani și a pus ecosistemul și cutiuța la treabă.
Pe Dumbravă, „prizonierul” său de mai bine de 10 ani – unul de bună voie și nesilit de nimeni – l-a cocoțat șeful liniei juridice. Pe Anaconda, generăleasa ce făcea plajă pe iahturile infractorilor – a pus-o la “coco”, pe economic. Pe Dumitru Cocoru – adjunctul pe tehnic și interceptări – l-a pus să dea cu subsemnatul și să-și asume răspunderea – ca administrator, pe Ghiba – l-a pus pe investigații, „supravegheri operative”. Liota de avocați, prieteni, milionari, oameni de afaceri și inculpați era toată pusă la treabă. Vânător sau vânat, în funcție de cât de mare era profitul, cinic și per capita.
De-a lungul timpului, pozele apărute public îl portretizează pe Florian Coldea în tablouri și anturaje urât mirositoare. Cu ciudați din zona crypto, cu Sebastian Moise cărăușul din dosarele lui Cocoș, cu Urdăreanu de la UTI, cu politicieni la taverne, cu tot felul de dubioși, controversați, foști sau actuali inculpați – tot timpul pe fugă, parcă pitindu-se, într-o semi-clandestinitate îndoielnică dar care, culmea, mai mult atrăgea atenția.
„Cutia cu maimuțe” este mare și diversă, iar ordonanța procurorilor DNA arată că Florian Coldea s-a apucat, vorba lui Mircea Badea, să perceapă „taxă de șmecher”.
Taxa era mare, serviciile „nu sunt ieftine”- cum spuneau. Onorariile erau per client, per avocat, suplimentare, de succes și pe ce mai inventau Coldea și Dumbravă în actele adiționale, cu sume de te doare mintea.
În fapt și în drept, vorbim de o mașinărie a escrocheriei – cum ar spune juriștii. Sau de „metoda Accidentul” – nu din închisoare (în care suni fraierii și le iei bani, le golești conturi sau le iei cu japca firme), ci din rezervă. Unele servicii sunt reale, altele sunt fictive. Se trafica, în general, influență reală sau imaginară. Cine punea botul – era pe riscul lui. Putea scăpa eventual de pușcărie sau putea intra, dar rămânea cu visteria goală sau averea „administrată”.
În ecosistemul cutiei cu maimuțe fiecare personaj pare a fi o rotiță în angrenaj cu rol bine determinat. O armată mică, bine închegată și eficientă, în care „șeful” era „FC-ul”, ca să-l citez exact pe același Dumbravă.
În treacăt fie spus, avocații foști judecători sau procurori de exemplu, nu-și pot exercita profesia de avocat în fața instanțelor și parchetelor unde au funcționat timp de 5 ani de la încetarea funcției publice deținute.
Însă Coldea, Dumbravă, Cocoru și Anaconda – 4 generali de la vârful SRI – n-au avut nicio treabă. Au crezut că fac un mic „SRI.SRL”, doar pentru că au luat cu ei o cutie cu maimuțe puturoasă, au pus-o la treabă și nu i-a deranjat nimeni.
Să nu ne facem iluzii: după acest dosar, nimeni nu va reglementa consultanța.
Pentru că totul ține de caracterul, coloana vertebrală și profesionalismul oamenilor.
Poți să pleci de la vârful SRI, FBI și al procuraturii și să te faci și consultant – așa cum există o mică industrie și în Statele Unite. Dar nu poți fi Coldea – la bază, ofițer antitero și de informații – ajuns șeful militar al secretelor și operațiunilor – și să devii consultant pe comunicare. Apoi sfârșești, așa cum se vede, ca un dezastru, de fiecare dată când ieși de la Poliție.
Nu poți fi Dumbravă – fost șef al Departamentului Juridic al SRI – căruia nici prin cap nu i-a trecut un lucru elementar: dacă nu ești avocat nu poți intra în dosare, pentru că avocatura clandestină este interzisă, iar Codul Penal reglementează clar traficul de influență.
Șeful juridic al SRI pentru atâția ani – persoana care a jonglat cu dosare, câmpuri tactice, protocoale, comisii mixte, plicuri, redări și referate – făcea ture și lăsa dâre la parchete și instanțe. Ireal, dar chiar habar nu are ce este traficul de influență. A picat înregistrat și probat de-un personaj pe care-l confunzi destul de ușor cu un vânzător de fast-food. Care a pus un șofer cu care se întâlnea prin parcări să meargă la alt fost dubios SRI, coleg de cameră cu Coldea și fiu al rețelei Măgureanu, să meargă să-l antameze pe Coldea.
„Râsu’ plânsu’ în ochiul lucrurilor reci, și-n dintele lor mușcător, și sceptrul neinventaților regi”…
Nichita Stănescu.
Situația arată destul de simplu: personalitatea, temperamentul, valoarea ta profesională reală și, în definitiv, caracterul toate îți definesc granița. Granița dintre legal și penal/infracțiune. Iar caracterul nu ți-l poate reglementa legiferarea consultanței și, în definitiv, nicio lege din lume.
Ca atare, Dumbravă a fost înregistrat „cu voioșie” pe telefoane de 2 lei, nu de NSA, nu prin scheme complicate, chiar atunci când povestea inculpaților de „fratele său” Coldea, de judecători și implicarea în dosare, aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Dumbravă trăgea din minte și din vorbe de sentințe și motivări de parcă erau elastic, mercerie, benzi de fitness sau plastilină. Făcea „reglaje” și „optimizări judiciare”.
În ce calitate?….
Aproape că râzi în hohote de cât de analfabet juridic este Dumbravă. Acesta îi este nivelul.
Era în definitiv o piesă, nu de calitate, dar disciplinată, muncitoare, utilă și confortabilă, cu care îți faci treaba. O rotiță din angrenajul mișcat cu benzina influenței.
Carburantul era pus iar motorul se tura pentru că trebuia să producă. Șeful uneori apăsa pe pedală, for coco. „Nu-mi reproșează mie că nu suntem în situația asta. Dar cumva mă simt eu nasol. Pentru că e prima dată când se întâmplă așa ceva. Lucrez din 2018 cu el și nu s-a mai întâmplat (…)”. Din nou, citez din Dumbravă.
Mașinăria „cutiei cu maimuțe” avea un rol și scop bine determinat: să facă bani! Oamenii din ecosistem trebuiau să trăiască bine. Și cutiuța făcea mulți bani, potrivit rulajelor, actelor adiționale și profiturilor. Pentru Coldea însă – să facă bani – foarte probabil nu a fost un scop în sine. Banii pentru Florian Coldea sunt mai degrabă un mijloc mai puternic, sigur și rapid de a-l aduce la destinația dorită: cât mai aproape de Olimpul care i-a dat sensul vieții și care l-a format/ modelat odată.
Cu cât sunt mai mulți, cu atât este mai aproape.
Căci puterea este un drog. Unii au nevoie de alcool, alții de droguri, opioide, analgezice pentru a suprima emoțiile. Iar Florian Coldea avea nevoie de putere. Power addiction, power intoxication…Super-power.
„2-3 luni mai strângeți din dinți (…) Și după ce se termină alegerile, se reface structura, osatura statului….Trebuie să o luăm fix de la zero”. Aici am citat tot din Dumbravă.
Își închipuiau, se vede că, la plural, „ei” sunt efectiv „osatura statului”, coloana lui vertebrală, Soarele și Întunericul, cei care dau corect ora exactă. Fără ei – nici anti-corupția nu mai există – așa cum afirmă susținătorii lor. Iar odată plecat Iohannis – autostrada devenea liberă. Prin verbalizările lor arată că se gândeau să revină.
Speranța moare ultima, spune o vorbă din popor. Iar, uneori, se vede că nici dorința de revanșa și dependența de putere nu te duc prea departe.
Tot ca o paranteză istorică, dacă vă aduceți bine aminte, în 2009, urâtul Vîntu țipa rârâit, pe televizoare, că avem moguli prea puternici pentru că avem un stat slab. „Întăriți-vă statul!”, recomanda țării mogulul. Vîntu a intrat apoi în pușcărie ani buni, iar statul s-a-ntărit.
Coldea s-a trezit inculpat sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, cu imposibilitatea de-a părăsi țara, după ce-a perceput taxă de șef al „Statului Paralel”, pentru fraierii din „malaxor”. Pe unii îi băga, pe alții îi scotea, pe unii îi afunda, pe alții îi aburea …Și tot așa. Asta după ce-a fost șeful Statului Vertical întărit chiar de dânsul după episodul Vîntu și D.Iliescu. După cum tot singur spunea asta, după pseudo – audierile comisiei SRI.
Cea mai tristă în povestea aceasta pare a fi doamna Kovesi – care urlă și ea clandestin, tot prin vuvuzele, că dânsa este – de fapt – cea vizată. Să fim onești, doamna Kovesi nu este vreo naivă și nici vreo inocentă, dar implicarea acestei rețele taman într-un dosar al EPPO is like „silence speaks volumes”. Pentru cei care o cunosc bine pe doamna Kovesi, cea care se fofilează acum în detaliile tehnice ale unei Camere Permanente, nu mai este nevoie de nimic. Este suficient și atât.
Nici la dânsa obiceiurile nu prea se schimbă.
După toată această puturoșenie a „cutiei cu maimuțe” importante sunt reacțiile instituționale. Bineînțeles că, în România….lipsesc cu desăvârșire.
Baroul București n-are nicio problemă că are în interior un avocat inculpat pentru trafic de influență în Justiție și care este pus sub o măsură preventivă. Nici avocații n-au. La privilegii sunt primii, la devoalări sinistre de potențiale infracțiuni și potențiale rețele – nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Se uită în partea cealaltă, trec liniștiți pe partea cealaltă a trotuarului. Asta când avocatul inculpat pentru fapte de corupție – legal – trebuia suspendat din meserie.
Ar trebui să vă preocupe Justiția și soarta ei, nu imaginea și încrederea unui serviciu de informații, îmi spun rând pe rând magistrați cu state grele, trimițându-mi linkuri și comentarii gârlă despre imaginea SRI.
Într-adevăr, preocuparea serviciilor secrete a fost întotdeauna propria imaginea, percepția, nu realitatea, baza,legalitatea și profesionalismul. Iar actul de Justiție din România este mai important decât prezentul deloc surprinzător al SRI. Pentru că o Justiție neinfiltrată, netraficată, neviciată este nu numai un serviciu public aflat în slujba tuturor cetățenilor, ci este chiar șira spinării a oricărui stat democratic, bazat pe legalitate, drepturi și libertăți fundamentale.
Statele funcționează pe un ansamblu de legi, pe rule of law, pe legea care este egală pentru toți și nimeni nu este deasupra. Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Iar judecătorii sunt independenți și se supun….numai legii.
Magistrații au dreptate.
SRI este, bineînțeles, anesteziat și el și cu toate belelele lui. Are 4 generali prinși într-o rețea, un adjunct care și-a luat câmpii ca să facă și el consultanță politică, un alt director adjunct pe care îl prinde trecutul din urmă, nu are șef civil și are în frunte un cap militar interimar- pe cât de tânăr, pe atât de scufundat în mentalități și moduri de operare vetuste și cazone.
Cel mai important serviciu de informații al României – stat NATO, membru UE, în proximitatea unui teribil conflict militar – are un fost cap militar care a stat moț peste SRI timp de peste 1 deceniu și care face afaceri puturoase și are fixeri. Ironic și foarte grav: unii fixeri sunt pericole la securitatea națională a României, așa cum chiar dânsul le declara atunci când gestiona secretele României.
Aici suntem, efectiv, în bezna minții. Cutia cu maimuțe are și-o culoare: neagră.
„N-o să vedeți la noi așa ceva”, ne spune domnul Bălan de la STS și de la Sibiu, pus acolo de Iohannis, tot de la Sibiu.
Sincer, nu bag mâna-n foc pentru nimeni. Dar, dacă mă gândesc mai bine, nici domnul general Lucian Pahonțu de la SPP de la Lerești n-arată mai frumos, fie-i pensia specială rapidă.
De la explozia dosarului Coldea/ Dumbravă/ Hideg, politicul s-a pitit și el. Stă ascuns prin bălării. Iese el, viteaz, când trece urgia. Lași – cum îi știți, vulnerabili – cum îi bănuiți, slăbuți la minte, la carte și incapabili – vedeți că vin duminică să vă ceară votul. Politicienii sunt cei care dau pensiile speciale nesimțite inclusiv militarilor, plătite de la buget, și tot ei nu controlează serviciile de informații. Politicienii sunt principalii și cei mai mari vinovați. Comisiile permanente de control sunt o jignire și un etern scuipat pe obrazul societății, dar nu-i interesează. Nici măcar pe mulți oameni care apoi țipă că Justiția este viciată.
Magistratura s-a pitit și ea sub pat. Unii judecători din instanțe – probabil că nu mai dorm atât de bine, dar deocamdată răsuflă liniștiți. DNA n-are competență pe investigarea magistraților, și-a pierdut-o după excesele din perioada „profesioniștilor” Kovesi – Coldea – Dumbravă.
Însă poate că a venit momentul ca această competență să revină DNA. Corupția s-a reîntors în instanțe, iar Parchetul General oricum nu va face nimic pentru că blestemul neprofesionalismului continuă: PÎCCJ n-a depășit condiția de sanatoriu.
De partea cealaltă, în acest tablou, avem opinia publică și presa. Împărțite. Unii sunt avocații lui Kovesi, alții sunt spălătorii de cadavre ai lui Udrea, Ghiță și, acum, Coldea, iar în alte părți este în plină desfășurare un fel de “Untold al infractorilor”.
Mai mult echilibru și profesionalism, în definitiv, nu strică nimănui. Recunosc, au fost și analize cumpătate.
Trei trusturi de presă au simțit miros proaspăt de sânge și vor să se reabiliteze. Cu infractori vechi și noi, cu lucruri care au legătură și nu prea, cu puține dezvăluiri, dar și cu invenții și chiar fake-uri grosolane, presărate cu condamnați probați pe bune de DNA. La moartea “Regelui Paralel”, este cam multă bucurie a nebunilor și impostorilor.
DNA s-a apucat de caz și foarte probabil o să-l facă, o să-l ducă până la capăt. Probațiunea va trebui să fie crystal clear, swift, pe fapte verticale, nu paralele – iar judecata o vor înfăptui judecătorii.
Pentru șeful DNA, Marius Voineag și echipa de conducere, curajoasa speță Coldea/ Dumbravă/ Hideg are specificitatea unui dosar care va defini mandatul și care marchează o nouă perioadă în istoria de 22 de ani a DNA.
DNA se desprinde de malversațiunile unei epoci.
Este un risc probabil asumat și-o cauză pe care cei din DNA sunt aproape condamnați s-o câștige.
Pentru procurorul de caz Moraru, în prezent șeful secției I a DNA, foarte probabil, este cumva business as usual.
Viața profesională a doamnei Moraru – ca și a altor procurori vechi ai instituției – este strâns legată de meandrele Justiției. A fost ani buni cel mai performant procuror DNA, i-a probat pe Adrian Năstase când era puternic, a probat Microsoft, i-a probat pe Grăjdan, pe Dinel Staicu, Becali, Nelu Iordache și pe mulți alții.
Apoi, în 2017, grație istericalelor doamnei Kovesi, alături de Doru Țuluș – a fost revocată din DNA. La acel moment, generalul, prim adjunctul și șeful operativ Coldea – acum inculpat – nu mai era pe funcție. Așadar, vulnerabilități pe dosar nu există.
Iorga Moraru s-a mutat apoi la SIIJ-ul cel nefuncțional, blocat chiar din interiorul Justiției – în care avea competența pe magistrați. Și la final aproape că a probat-o pe judecătoarea consumatoare de droguri de la Suceava, parte dintr-o altă rețea teribilă. Ana Maria Chirilă activa la Secția Penală a Tribunalului Suceava.
Și tot la Justiție ajungem. Și la cine anume o înfăptuiește. V-ați gândit, cumva, oare ce Justiție o fi înfăptuit dna Chirilă? Iar colegii ei unde erau când se întâmplau toate acestea?
Și în acest caz, ca-n multe cazuri ale Justiției, silence speaks volumes.
Iar pentru că viața bate filmul – spre supărarea doamnei Kovesi și-a vuvuzelelor din dotare – Iorga Moraru a revenit în DNA. Așa că, la experiența pe care o are, probarea unui trafic de influență, totuși de joasă speță și calitate, probabil că nu are complexitatea unei operații pe creier.
„Este sfârșit de epocă…Se va schimba, se vor schimba multe în administrație. Se vor schimba adică…Credeți-mă”!, mărturisea cu vervă și încrezător Dumitru Dumbravă, capul juridic al SRI atâția ani, când era înregistrat pe telefoane de 2 bani.
Probabil Dumitru Dumbravă, când rostea aceste cuvinte unui condamnat căruia îi promitea că-l scapă de pușcărie și îi cerea restul de bani ca să-i împartă, a avut totuși o premoniție.
Pare a fi, într-adevăr, sfârșit de epocă.
Ca orice mecanism greșit, cutiuța turată a explodat, maimuțele au ieșit din cutie, iar bucăți din ea par să fi ajuns prin Știrbei Vodă.
“DNA vine să te ia” a venit să-i ia și să-i ducă în sala de Judecată. La niște judecători cinstiți, onești, profesioniști, care știu meserie și care nu stau, vulnerabili, pe culoare și nu fac parte din rețele.
Pentru că, prin Drept, trebuie să se dea, în esență, fiecăruia ceea ce este al său.
Vorba romanilor, “ius est ars boni et aequi”.
Dreptul este totuși arta binelui și a echității.
De asta cred că avem nevoie cu toții.
