În primul rând, indiferent cum s-ar numi el, preşedintele României are, din punct de vedere legal şi constituţional, calitatea de decident în numirea şefilor marilor parchete: Parchetul General, DNA şi DIICOT.

Pârghia aceasta, a supremaţiei legii, nu i-o poate lua nimeni președintelui României de mai bine de 15 ani încoace. Nici MCV, nici secţia de procurori din CSM, nici grupările toxice de afacerişti, nici taberele din SIE și SRI, nici ambasadele. Nimeni. Peste tot în lume, politicul la cel mai înalt nivel – în cazul României, președintele, ales direct, votat- face numirile și le asumă. ”Trei ai mei”!

În România, autoritatea executivă, validată prin vot indirect, atât de Parlament, cât și direct- este bicefală și în această situație. Adică Guvernul, în speţă ministrul Justiției face propunerile, pentru că sub autoritatea ministrului funcționează procurorii constituiți în parchete, iar el trebuie să vegheze la bunul mers al acestora iar Președintele face numirile, decide, prin decret. În procedură se intercalează doar secția de procurori din CSM care are, atenție- doar aviz consultativ.

Legea însă conferă plenitudine decizională președintelui în numiri, atât pe criteriu de legalitate, temeinicie, cât și pe criteriu de oportunitate. Numirea, adică propulsarea într-o funcție de rang înalt, la cel mai înalt nivel al strcturilor de parchet, nu este doar o chestiune formală, ce ține de solemnitatea funcţiei, că președintele României nu este primar care să oficieze căsătorii cu care poate nu e de acord dar trebuie să le facă.

Nu, numirea șefilor de mari parchete înseamnă în primul rând responsabilitate și asumare directă din partea președintelui României și semnifică ea însăși o promovare publică, o recunoaștere tot publică a valorii, a vocației profesionale a celor numiți, o cofirmare a rezultatelor evidente și necontestabile pentru procurorul respectiv, care potențează cariera lui și îi oferă noi valențe și posibilități întru dezvoltarea spre bunul mers al instituției de parchet.

Numirile la un asemenea nivel sunt un exemplu de urmat, de ”așa da” pentru procuratură, o întărire, cât și o apreciere și o considerație publice a capacităţilor celor asumați de președinte , Justiţia fiind un serviciu public, niciodată privat.

În Justiție, ca și-n viață, omul sfințește locul.

În Justiție, scopul niciodată nu scuză mijloacele.

În Justiție, cei 3 ai tăi sunt oglinda ta.

Ce exemplu să ia procurorii când îi văd pe Gabriela Scutea, Nicu Bologa, Giorgiana Hosu în fruntea parchetelor? Ce să înțeleagă ei? Ce mesaj și semnal se dă procuraturii, când aceștia, sunt de astăzi jupânii lor ierarhici?

Nişte nulităţi profesionale, nişte non-valori vor fi exemplele bune, fericite, demne de urmat, reușitele, succesele, vârfurile procuraturii românești? Niciunul n-a instrumentat, atenție!- la viața lui– niciun dosar important, niciunul n-a obţinut nicio condamnare la care să-ți dai jos pălăria de pe cap, să zici, da, nene, merită, cu el parchetele vor progresa, procurorii se vor apuca de treabă, va impulsiona, va pune biciul pe ei, cine greșește sau e prins cu infractori, pică, i se ia capul. Niciunul din cei 3 până acum n-a clădit şi n-a reuşit nimic. Au lăsat în schimb în urma lor dâre puturoase de controverse publice.

La procurori, recunoașterea profesională în breaslă și în castă vine doar din instanță, doar din cazurile, instrumentările dificile, probațiunile grele și succesele lor sunt validați. Și… atât! Spune-mi ce dosare a făcut, spune-mi pe cine a dovedit! Așa se cântăresc și se respectă reciproc ei! Numai așa.

Ce să înţeleagă și să învețe, cum să fie ghidat și sfătuit un subaltern, şef de secţie sau direcţie dacă singura calitate a şefului său este că n-a făcut niciun dosar important, că nu ştie ce e aia investigație? Ce să învețe și ce să priceapă ei?

Să înțeleagă Parchetul General, un uriaș sanatoriu în care se freacă duda la greu şi pe bani publici, că trebuie să facă protocoale ilegale cu SRI pe cercetare penală, ca doamna Scutea, pe vremea aceluiași ministru beton al Justiției, domn Predoiu? Nu cumva doamna Scutea a mai trecut o tură tot pe acolo, mult timp, o știu toți și s-a văzut de ce este în stare? Să înțeleagă Parchetul General că trebuie să se afunde în activisme, partizanate, Bruxelles, pancarte și sloganuri de tot râsul, tot ca doamna Scutea și mai puțin în meserie? Nu aveți destule asociații de activiști nebuni care nu ştiu boabă de carte și scot panglici pe gură every day, inventând prin minciuni revoltătoare, chiar și cadavre de copii carbonizați ca să scape de oprobiul public justificat prietenii lor din asociații? Să înțeleagă Procuratura Generală că trebuie să n-aibă habar de dosarele propriei instituţii ca în cazul Colectiv- Scutea? Să înțeleagă că trebuie să facă note de fundamentare pe corupția Microsoft care apoi să-i explodeze în față? Să înțeleagă că trebuie să fugă laș de responsabilitate ca pe OUG 13? Acesta este, cumva, exemplul de urmat pentru Parchetul General? Sau că trebuie să fie susținuți, inclusiv de inculpați pentru corupție, ca afaceristul Radu Budeanu și grupări toxice ca celebra Grupare Monaco? Nu, doamna Scutea, nu poate fi nicidecum un exemplu de urmat.

Dar, ce să vedeți, este. Că în ciuda tuturor evidențelor a numit-o Klaus Iohannis procuror general. Este 1 din cei 3 ai mei. Sunteți voi proști toți! Este de fapt vârful puternic al Parchetului General, liderul necontestat, nemanevrabil, procurorul puternic, care nu este dispus la compromisuri, om care știe meserie pe pâine, recunoscut de toți profesional prin munca sa și succesele sale. Şi asta pentru că, atenție!- prin lege, procurorul general al României este vârful procuraturii româneşti, crema și spuma ei, tot ce are mai bun și performant și, ca atare, tot procurorul general conduce inclusiv toate celelalte direcţii de parchet prin intermediul procurorilor șefi!

Numirea lui Scutea, procuror general al României, este o glumă sinistră.

Ah, și după ture-ntregi cu Scutea la sanatoriul de Parchet General unde ați mai pus-o odată, acum și moț, mai vreți să-l mai puneți odată și pe Bogdan Licu, prim-adjunct al aceluiși Parchetului General?

Mă scuzați, dar unde au fost până acum, ani buni, Licu și Scutea? Nu cumva tot acolo, la șefia Parchetului General? A performat cu ceva Licu? A făcut vreun dosar? A rupt criminalitatea-n două și a pus-o în cap? Îl puneți pe Licu care era cât p”aci să fie prins în Curentul și Motorul? Licu de la negocieri subterane? Licu care pupă pe oricine atât timp cât îl pune și pe el cineva șef? Pe cine puneți prim adjunct? Pe Licu de la PSD, pe Licu de la Băsescu, pe Licu de la PNL, pe Licu de la SRI, pe Licu de la Coldea sau pe Licu de la următoarea gaskă SRI, pe Licu care făcea crize de isterie cu Koveși sau pe Licu care după o săptămână o aprecia, pe același motiv și speță, pe Kovesi? Pe Licu de la controversatul Mircea Tudor, pe Licu de la furtul plagiatelor, valori ca acestea le puneți prim adjunct și de ce? Singura calitatea a lui Licu vreodată este că…nu are nicio calitate. Ia forma vasului în care este pus. Mereu. El vrea să fie pus în vază, pe masă, în sufragerie, în mijloc, moț și el. Reușește cameleonic să-i pupe pe toți. Orice este Sistem, orice este putere, orice culoare are. Un slugarnic în plus pe preșul Sistemului nu e de colea. A performat în perioada acesta, sub Licu, Parchetul General cu ceva? A terminat cumva chiar dosarele istorice ale României după 30 de ani? Nu. A reușit să se facă doar de râs, dând chixuri.

Pe Licu îl interesează doar imaginea lui, PRul ca să dea el bine și Puterea din oricine ar fi ea compusă. Cu Licu nu poți discuta o cazuistică, o probațiune, că nu știe ce e aia, niciodată n-a mâncat așa ceva, jamais couché avec . Nici șobolănimea Parchetului General n-o controlează ca șef ierahic. Așa i-a explodat clasarea lui Iohannis în față, pusă în operă de altă gașcă.

Păi, este posibil ca într-o instituție în care clasările și neperformanța sunt pe bandă rulantă, la ordinea zilei, în care procurorii țopăie cu infractorii și interlopii, în care interlopii se omoară la propriu în fața Parchetului General că este lumină!, nu autoritate, nu forță a aplicării legii, în timpul procedurii de numire a șefilor de parchete, tu să clasezi dosarul unui președinte în exercițiu, ca mijloc de negociere și de compromis și de forțare a mâinii? Dacă acesta nu este șantaj, semnal, și este transparență și valoare, înseamnă că s-a întors lumea cu fundul în sus. Pe criteriile acestea defecte, răsturnate, și prietenul său, Cumpănașu, cu același traseu și veleități, poate fi procuror general, de ce nu?

Ce să înțeleagă DNA când i-l înfigi în frunte pe Nicu Bologa? Că trebuie să fii dat afară din DNA pe bune, prin rapoarte de control care stau şi după 12 ani în picioare, ca să ajungi șeful ei? Că poți să te remarci prin NUPuri controversate în care scapă afaceriști importanți ca Paskany şi se îngroapă dosare importante, că poți să faci un accident de care chiar el a vorbit fără să îl fi clarificat deplin, că mai important este viciul, prietenia de pahar, fundamentale sunt petrecerile, informalul și încuscrirea cu politicieni inculpați liberali transpartinici, decât confirmarea profesională? Nu v-a ajuns o sufragerie, mai vreți una?

Ce să priceapă DNA, că trebuie să se apuce toţi de ”bună dimineața, votca taie greața”, de bârfe, șmenuri, șusanele? Nu era destul? Că DNA, cumva, vreodată, trebuie să rețină și să propună spre arestare către instanțe amărâți, oameni ai străzii, săraci, pentru că au adunat- rețineți!- mere și nuci căzute din copaci, le-au strâns de pe marginea străzii și le-au vândut în piață fără bon fiscal, că asta e evaziune fiscală în mintea lui Bologa și nu prin dosare de corupție pe gulere albe la nivel înalt?

Că pentru a fi șef DNA trebuie să fii disperat după bani, protestatar activist, coleg cu Kovesi și cu Boc, alt mare expert constituționalist, că trebuie să fii admirator al interferării ilegale a serviciilor secrete în cercetarea penală, că DNA trebuie să facă seminarii, uși deschise pentru elevi, că DNA trebuie să aibă procurori oratori și planuri de PR? Ați înnebunit de tot? Astea-s problemele DNA?

Da, în mintea lui Iohannis priceputul, acestea sunt. Pe DNA vor curge achitările încă 2-3 ani de acum înainte, că atât e maturitatea unei spețe în instanță, nu le pot opri nici marțienii darămite un zero barat care n-are habar. Eventual, le poate înmulți, asta, da. Și asta pentru că dosarele-s proaste și slabe, ele oricum picau și fără deciziile CCR.

În DNA, la ora asta doar o mână de procurori mai sunt în stare pe bune să ducă la capăt dosare importante, să dovedească, să probeze corupție la nivel înalt și gulere albe.

DNA este plin de activiști, veleitari, pupincuriști, morse incompetente la propriu, muze masculine îngropate ochi de achitări, unii moșteniți de pe vremea lui Koveși, alții aduși de Ban jupânul și băgați pe gât, grație pârghiei pe care o are și o folosește în mod negativ, oameni slabi care nici măcar nu înțeleg specificitatea investigării marii corupții, pentru că nu au experiența necesară, nu știu carte. Dacă cauți și vrei să aduci oameni în DNA, nu mai vin, sau nu au vechimea necesară, sau nu mai vor să se lege la cap cu DNA să fie tărâiți apoi prin presă. Iar și ăia puțini care pot veni trebuie să fie prieteni cu grupul organizat de procurori CSM.

Ce să învețe cei din DNA de la Bologa? Că trebuie să facă dosare de corupție pe fructe, legume și zarzavaturi la propriu, pătrunjel și mărar, că trebuie să dea NUPuri și clasări, că trebuie să fie prieten de petreceri cu oricine? Așa vreți voi să revigorați DNA? Nu v-a ajuns industria reținerilor și arestărilor pe dosare de abuz în serviciu, de la izvoarele dreptului Kovesi, Coldea și Maior? Nu cumva „orice zboară e corupție”, oricine nu ne place sau nu ne mai place– e corupție, facem dosare să dăm oameni jos din funcție, să avem oameni la mână, să controlăm, să facem dealuri politice, să preluăm afaceri, să modelăm politicul, să conducem țara, v-a dus în groapa de astăzi? Nu cumva neprofesionalismul, deciziile și puterile informale a adus DNA în situația de azi? Azi, o luați de la capăt?

Cum să vrei să unești secțiile din DNA pe ideea că dacă e deșertul profesiei în două secții separate pe cazuistică infracțiuni, facem noi una mare, tare și dodoloață, o varză totală? Un jupân 2 pe dosare, o altă putere informală, ”un executive” care nu răspunde în realitate pentru nimic mai lipsea din DNA! Ca să aibă cine cu cine să se ia de păr, nu-i așa?

DNA, din 2002 și până astăzi, în ultimii 18 ani, sub toate denumirile ei, sub toate conducerile, a avut un procuror șef! Ăla e!

El răspunde, el impulsionează instituția, el coordonează, el conduce deplin, LEGAL, el marchează, el dă cu capul, el gestionează tot, el ridică DNA, el o afundă sau o duce-n zid. Nu creați paliere și etaje de putere paralelă în DNA, războaie și tabere inutile pe care apoi nu le puteți gestiona. E suficient câtă putreziciune, neprofesionalism, minciună, dealuri și tabere sunt acolo. Nu mai generați un nivel suplimentar de putere și decizie. Oamenii slabi care au briciul în mână și puterea acuzării și demolării se afundă în orgolii, în păcatul vanității, luptele interne și pe interese dintre ei sunt generatoare de probleme interne, nicidecum de soluții. DNA trebuie să meargă înainte, nu cu pași repezi și viteza luminii direct în pământ.

DNA are nevoie de oameni buni, de procurori șefi care să nu trimită în judecată aiurea, dar care atunci când trimit să rupă. DNA are nevoie de oameni în fruntea ei care să cunoască ce înseamnă specificitatea investigării marii corupții, să știe ce ține și ce nu ține, ce merge și ce nu merge, să impulsioneze un procuror bun și să-i dea idei și sfaturi de bună credință ca să prindă gulerele albe, să tempereze un procuror nebun, să știe ce e aia strategie și plan de anchetă, are nevoie de cineva care să-i ghideze, are nevoie de lider cu curaj, de om respectat, recunoscut profesional și confirmat prin meserie și dosare și condamnări. Doar așa se poate impune, doar așa poate gestiona DNA, doar așa a funcționat bine DNA.

Ați mai făcut în 2013 greșeala cu Kovesi, nerecunoscută profesional de nimeni. Unde a dus DNA? În zid! Și apoi a băgat DNA și cu un picior în pământ.

Nu, pe Kovesi n-au dărâmat-o infractorii. Un procuror șef DNA este dărâmat de infractor doar dacă este el slab și face greșeli. Asta vine doar din ne-profesionalism. Un procuror șef DNA nu-l pui la șefia instituției pe criteriu de prietenie, un procuror cu bube nu-l pui capul DNA. Că apoi vine prietenul și te șantajează, și te face pulbere și țăndări și praf. S-a întâmplat în cazul Ghiță- Kovesi, s-a întâmplat în cazul Ghiță- Coldea, acum mai vreți o tură de prietenii. Cu Bologa- Ban, nu?.

Un procuror care-și tranzacționează funcția pe prietenii, azi prieten cu unul, mâine cu altul, fix pe aceleași non criterii și sufragerii, nu poate fi niciodată șef al DNA care să ducă DNA mai departe! N-a ținut niciodată, nu va ține nici acum!

Ce să înțeleagă DIICOT măi, nene, când i-o cocoți iar în frunte iar pe Giorgiana Hosu? Că poți să nu știi nimic, că poți să te faci de râs continuu, că nu ești în stare nici să vorbești, nici să manageriezi nimic, că poți să nu faci niciun dosar niciodată, că poți să te ia toată lumea la mișto mereu, că poți să îngropi instituția doar printr-un caz ca Caracalul și poți să mai fi numită odată? Ce exemplu să ia procurorii DIICOT? Că poți să stai de peste 10 ani agățată într-o afacere de familie cu soț trimis în judecată, fiu, mamă, soră de politician controversat și offshore, societăți ecranate, și să-ți explodeze în față și să nu fii în stare să spui și să explici nimic? Vorbim de o structură care se ocupă în principal de crima organizată, de rețele periculoase, interlopi, nenorociri, suspecți de terorism, carteluri, trafic de carne vie, chestii dure și extrem de nocive.

Într-o țară normală la cap, Georgiana Hosu ar fi trebuit să demisioneze până acum, nicidecum să fie repusă în funcție. Orice asemenea vulnerabilitate la un asemenea nivel înseamnă control, potențial de șantaj. Cum ați ținut-o pe Hosu în așa hal de vulnerabilă la șefia DIICOT? Ah, și-acum, ați mai pus-o încă o dată, nu?

Nu sunteți sănătoși la cap.

Preşedintele României, şi nimeni altcineva, și-a asumat astăzi persoanele și și-a asumat tot.

Și Traian Băsescu și-a asumat-o în 2013 pe Codruța Kovesi fără performanță 6 ani la șefia Parchetului General și-a înfipt-o la DNA în ciuda neperformanței. A pus-o că era baschetbalistă, de parcă baschetul are ceva cu procuratura. Apoi a pus-o că au vrut-o Coldea, Maior și ambasada SUA. Tot informal. Și i-a asumat și pe Nițu și Bica. Și-a intrat cu toți efectiv în zid.

Și Iohannis și-a asumat apoi siajul numirii procurorilor care a durat ani. A mai pus-o odată pe Kovesi, l-a pus și pe Lazăr stabilit tot de ea, l-a pus și pe Horodniceanu că făcea selfieuri slugarnice cu el, și l-a pus și pe Bănilă cel slab, fără performanțe profesionale, că l-a recomandat prietena Oana Hăineală, de la dosare pe căpițe de fân. Și când a venit greul, urgia, ce să vedeți, tot el l-a dat jos pe amărâtul de Bănilă care n-avea ce să caute acolo din start, n-avea legătură cu pâmântul, fugea în vii la adunat struguri, nu putea să conducă un mamut ca DIICOT, plin de bube. A fost bine? N-a fost bine. Deci luați-o de la capăt.

Credeți cumva că dacă faceți aceleași prostii, cu același tip de personaje, folosind aceleași non criterii, rezultatul va fi altul? E ca-n fizică. Aceleași cauze, același efect.

Relele, controversele, datele factuale, vulnerabilităţile, slăbiciunile, jocurile, potenţiale acte de şantaj la adresa lor sau ghidonări din partea unor terţe părţi, toate se duc acum într-o singură parte. Președintele României, Klaus Iohannis răspunde în fața publicului pentru toți cei numiți, pentru că îi validează, și tot el răspunde și pentru rezultate, consecințe și nimeni altcineva.

În numirea procurorilor șefi, greșelile lui Klaus Iohannis au fost 2. Și au fost mari. Prima se numește Cătălin Predoiu, același Cătălin Predoiu care a mai fost ministru al Justiției de tristă amintire și pe care îl știe toată lumea de ce-i poate pielea. Nimic calitativ, de substanță și rezistent cu adevărat n-a reușit eternul ministru al Justiției, a ajuns acum un fel de Tudorel de dreapta. Măcar Tudorel, șmecher și versatil cum era, știa ceva mai multă carte decât Predoiu. Deci pe principiul a dat chix Predoiu atâţia ani continuu, să-l mai punem o tură. Că poate rezultatul e altul, nu?

Faptele lui Cătălin Predoiu sunt binecunoscute, ce să vedeți- tot din trecut, când tot el a fost parte direct implicată în tot felul acţiuni care au dăunat grav Justiţiei.

De exemplu: pregătirea Codurilor pe bani publici, articole care cu sutele, ca popicele au picat la CCR, de proaste ce erau. Menţinerea cu insistenţă a Alinei Bica ca secretar de stat în MJ, mâna sa dreaptă, pe care acum, fugară condamnată, tot Predoiu trebuie să o aducă înapoi. Avizul ilegal pe Gala Bute, care s-a transformat în dosar de corupţie. Protocolul semnat pe vremea sa între PÎCCJ şi SRI, declarat ilegal şi neconstituţional. Numirea consilierei sale ca procuror şef DNA, pe criteriu de prietenie, fără nicio experienţă profesională. Prietenia cu serviciile secrete, graţie controverselor de când era în avocatură, motiv pentru care şi acum Predoiu a umplut MJ de oameni controversaţi, pe unii readucându-i fix în aceleaşi poziţii în minister, ca tristul dinozaur Barac, sau propulsând oameni din serviciile secrete, respectiv SRI, pe care tot în MJ i-a adus.

Din start, cine cunoaşte faptele de arme ale lui Predoiu, de care presa a relatat pe îndelete la momentele respective, putea să bănuie foarte uşor că nimic bun, rezistent, legal şi profesionist, nu va ieşi din orice va face Predoiu.

Omul e acelaşi, metodele sunt aceleaşi, modul de acţiune este acelaşi, până şi oamenii în unele situaţii sunt aceiaşi. Predoiu în sinea lui e un personaj neterminat. Nici ca politician, nici ca om din Justiție, n-a reușit niciodată nimic. Iohannis s-a dat pe mâna aceluiaşi Predoiu şi a greşit.

Interviurile pentru propunerile de procurori șefi au fost niște glume proaste. Cum să poți cântări și selecta niște vârfuri când tu nu cunoști problemele reale ale structurilor de parchet? De ce? Pentru că nu l-au interesat niciodată. Ce să rezolvi când tu nu știi ce să rezolvi? Asta deși legal, ministrul Justiției este cel care veghează la bunul mers al procuraturii și performanțele tuturor? Cum să te împăunezi că faci selecție pe bune când aleșii se știau dinainte, ba chiar se lăudau că vor fi șefi înainte să înceapă interviurile?

Secția de procurori a CSM, formată din alte nulități, a transmis dinainte pe cine vrea și va primi avizul consultativ pentru șefia DNA de exemplu, iar Predoiu a crezut că punând-o pe Hosu și Scutea, secția va ceda, și le vor da aviz și celorlalți doi, pe ideea, v-am dat DNA, treceți-mi și mie DIICOT și PG. Ce s-a întâmplat? A eșuat. A luat țeapă!

Ca să te lupți eficient cu un grup organizat nociv îți trebuie o armă mai mare. Nu pleci la luptă fără pistol. N-a avut baioneta, că nu știe, nu înțelege, nu se pricepe, nu-l interesează bunul mers al instituțiilor, a pierdut. S-a trezit cu aviz pozitiv doar pe alesul lui Ban și cu ceilalți 2 picați. Ar fi picat oricine nu era al lui Ban, stați liniștiți.

Efectele s-au dus pe Iohannis neimplicatul și dezinteresatul, care acum s-a trezit că pe numirea șefilor de parchete, a făcut pipilică cu jet pe Dumnezeu MCV. Nu i-a pus nimeni de pe planeta pâmânt nici pe Iohannis, nici pe Predoiu să declare și să împăuneze că MCV este obligatoriu. Și pe cale de consecință si avizele sectiei de procurori CSM, desi consultative, sunt tot într-un fel obligatorii, chiar dacă nu sunt.

MCV nu a fost niciodată obligatoriu şi nu este nici acum, MCV fiind doar un cadru la care s-a angajat statul român pentru recomandari pentru politici publice. MCV nu e lege, MCV nu organizeaza nici sistemul judiciar, nu înfiintează nimic şi nici nu desfiinţează nimic. Supremația deplină este numai a legislației naționale. Acum, președintelui Iohannis și lui Cătălin Predoiu le-a explodat bula MCV în față. Când te iei după propagandă, s-ar putea să ți-o furi, și-ți iese un balamuc total ca acum.

Haios este că însăși activista Gabriela Scutea, acum procuror general al României, a declarat cu subiect și predicat în fața CSM că MCV este obligatoriu. După câteva zile chiar ea a fost numită în ciuda MCV. Nu trăim într-o țară mișto?

Ajungem la secția de procurori CSM, acest adevărat grup organizat și cu adevărat jucător al nulităților din Justiție. 5 oameni- Cristian Ban, Nicolae Solomon, Florin Deac, Tatiana Toader și generalul Dior suspect de plagiat, Codruț Olaru, au ajuns să facă jocurile. O secție de procurori plină de dosare, care a acoperit și legitimat mizeriile și fărădelegile procuraturii, care i-a scos de-a lungul timpului pe toți curați și uscați în ciuda evidențelor publice, și care a vrut să-și impună toți candidații la șefia marilor parchete.

Că așa sunt ei, în casta asta. Lacomi de putere și avizi de jocuri mereu.

Grupul organizat de procurori CSM, format în majoritatea lui din procurori fără performanțe profesionale dar cu probleme, s-a apucat să facă vizibil dealuri, înțelegeri subterane, s-a apucat să impună candidați pentru șefia Parchetelor, să se asigure că se înscriu la concurs, să anunțe informal cine trece de avizul lor consultativ și cine nu, ca să aibă 2-3 oameni din secția de procurori CSM controlul pe Parchete, și nicidecum decidenții legali, mai ales în perspectiva desființării SIIJ și mutarea pârghiei importante- competența pe magistrați- înapoi la DNA.

Păi cine să ne investigheze pe noi? Prietenii noștri, inclusiv de pahar și petreceri, pe care îi punem și doar noi îi avizăm pentru șefia marilor Parchete? Nu, nu vor îndrăzni. Că sunt prietenii noștri, noi avizăm procurori, noi trebuie să știm și să controlăm cu adevărat tot ce se întâmplă în parchete prin ei. Inclusiv să știm informal pe cine fac și pe cine nu fac ei dosare.

N-au reușit decât la DNA, cu Nicu Bologa, din a treia încercare. Cu Bologa au tras tare și mult.

Grupul organizat de procurori CSM are în continuare puterea mutărilor în parchete. Niciun procuror bun nu poate intra în DNA fără viză de la Ban sau Solomon, nicio catastrofă nu poate ieși din vreun parchet, indiferent cât de praf ar fi, nici dacă-l scoți din șuturi, dacă nu sunt de acord ei. Așa au ajuns să controleze efectiv și la propriu situația din parchete și direcții, singurele criterii fiind prieteniile informale cu ei.

Păi ce putere mai are un procuror șef să conducă o direcție sau un parchet, când totul trebuie avizat de Ban și primește avizul doar dacă e prieten cu el sau cu ceilalți 4?

Vorbim cumva de criterii profesionale pe bune la grupul organizat de procurori CSM când ei au delegat-o pe Hosu cu bube la șefia DIICOT pentru ca după o săptămână și ceva tot ei s-o trântească?

Nu, vorbim de dealuri, de înțelegeri, de jocuri. Nu era cumva vorba de același om, aceeași persoană, aceleași eșecuri? Și cum s-o întrebi tu, grupul organizat de procurori CSM pe amărâta de Hosu, praf și pulbere, de dosarul Țăndărei, când el a fost făcut țăndări și asumat de Olaru, când era șef al DIICOT? Olaru, din grupul organizat CSM.

Nu v-a crăpat obrazul de rușine, caractere mari ce sunteți pe mii de euro bani publici și fără performanțe profesionale? Nici aparența bunului simț sau cea a unei obiectivități nu o aveți. S-a văzut din start și pe față, chiar din interviurile în direct, ce faceți. Puteai să-ți dai seama știa cine pică și cine nu.

În final, dar nu în cele din urmă, ajungem la vestitele servicii secrete, jucătoare și ele în acest tablou de nebuni. SRI a dorit-o cu toată puterea informală, asumat, pe Georgiana Hosu, vulnerabilă. Același SRI cu belele, care mai are puțin și rămâne fără legislație, care a pierdut protocoalele, autorizațiile, mandatele de siguranță națională, țintele, prepayul, vrea să defileze cu Hosu, această flower power offshore a DIICOT, SRI nereușind până acum să instrumenteze cu DIICOT, ca organ de cercetare penală specială, nici măcar un dosar pe infracțiuni specifice de siguranță națională. Niciunul! Nada! Cu procurori slabi și slugi n-o să reușiți niciodată nimic.

Și ca peisajul să fie completat, în numirea procurorilor s-a implicat și SIE. Tabere toxice. O tabără puturoasă de-a dreptul a tras inclusiv pentru Scutea, preferată și de Predoiu, altă tabără a tras în Horațiu Radu, alt neperformant al procuraturii românești, care n-a făcut niciun dosar timp de 12 ani.

Nu vă supărați, dar ce caută SIE și SRI, legal și informal, în numirea procurorilor? Domnii Vlase și Hellvig, n-ați reținut până acum că e ilegal? N-ați învățat și reținut chiar nimic din cele întâmplate? Serviciile nu sunt academie juridică, nu fac cercetare penală nici măcar pe corupție, nu sunt cărăuși de denunțători, nici măcar dacă sunt ai lui Ciocîrlan, vânătorul de peste mări și țări prieten cu Buzăianu, cel care primea pe mail de la procurori arestările parlamentarilor în 4 minute.

Mai bine v-ați declina calitățile de ofițeri, de cadre militare ale celor implicați în jaful continuu al retrocedărilor, în afacerile cu energie, în afacerile cu pui, în afacerile din sănătate, în afacerile cu deșeuri și gunoaie. Nu de alta, dar competența reală pe toți infractorii voștri este la Parchetul militar, al sanatoriu plătit regește din bani publici, ca și voi, veșnicele ventuze sugătoare de bugete publice din buzunarul proștilor.

Tichia de mărgăritar a reprezentat-o ”gruparea Budeanu”. Păi în toată această nebunie, cine să facă ”ordine și disciplină”, militărie, cine să le sucească, să le învârtească, să le infiereze, să le colporteze, să le răsucească, să le ventileze, decât un inculpat pe trafic de influență în formă continuată și spălare de bani al DNA? Haios, nu? Ghiță a fugit, dar istoria se repetă. Doar proștii nu înțeleg nimic din ea.

Și ca să fie treaba treabă, numirile procurorilor de mari parchete sunt lovite și un viciu de legalitate. Oricând, un inculpat dintr-un dosar trimis în instanță sub cele 3 nulități numite astăzi de Iohannis se poate duce în instanță și poate ataca numirile, inclusiv decretele președintelui. Pentru că ce să vedeți- în Constituție- adică legea fundamentală, ministrul Justiției, oricum s-ar numi el, este singurul reprezentant al executivului, parte a procedurii de numire, bine definit, în deplinătatea puterilor sale legale. Ceea ce nu e cazul specialistului Predoiu acum. El a început procedura ca ministru plin, a continuat-o și a terminat-o ca parte ca bicefalității autorității executive, ca ministru demis. Fără a mai putea duce la capăt legal decizia, autoritatea lui în materie și însăși procedura.

Ca atare, așa cum s-a întâmplat la completuri, unde ați crezut că ”merge și așa” și nu va vedea nimeni viciul de legalitate, nu este deloc exclus ca la un moment dat, un judecător să dea dreptate unei părți interesate într-un proces, și să vă pice și numirile procurorilor șefi și odată cu ele și toate actele semnate până atunci de aceștia. Niciodată să nu spui niciodată. Realitățile din Justiție bat filmul. Niciodată lucrurile puturoase, făcute pe genunchi, care nu sunt rezistente legal ci șubrede și viciate din start, nu țin. Că n-au cum. Și atunci să vă văd.

În rest, de la boierul cu paltonul meu, butonul meu, haina mea, lookul meu, golful meu, vila mea, prezidențialele mele, competiția mea, dezbaterea mea, partidul meu, guvernul meu, misecuvenismul meu, aveați cumva așteptări de valori profesionale? Pe bune, really? Că eu n-aveam.

După ”3 ai mei” care i-au luat pe ”ceilalți 3 ai mei”, ăștia sunt cei ”3 ai lui”! Frumoși, în picioare, la vedere, în lumină! Aferim! Admirabil. De Doamne Ferește.