EXCLUSIV. NU SEMNEAZĂ? PRECEDENTE CONSTITUŢIONALE: Regele Belgiei, Preşedintele Lituaniei şi Preşedintele R.Moldova- trei situaţii în care şefului de stat i s-a luat exercitarea unei sau mai multor atribuţii de preşedinte, prin definirea funcţională a sintagmei “imposibilitate temporară”, aflată şi în Constituţia României, şi s-a instituit mecanismul de interimat al funcţiei pentru restabilirea ordinii constituţionale

• Curtea Constituţională a României încă nu a definit, în toată jurisprudenţa sa, “imposibilitatea temporară” a preşedintelui republicii de a-şi exercita atribuţia/atribuţiile, deşi potrivit articolului 146, alin G, din Constituţia României, Curtea poate „constata existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului”

  ---

Ce se întâmplă când şeful de stat nu doreşte, din diferite motive, obiective sau subiective, să-şi exercite atribuţiile constituţionale obligatorii, refuzând să semneze un act, un decret sau să promulge o lege? De-a lungul timpului, mai multe state, cu regimuri diferite s-au confruntat cu această situaţie excepţională de blocaj, arată jurisprudenţa comparată internaţională în materie.

În 1990, Regele Baudouin I al Belgiei a fost îndepărtat pentru o zi din scaun iar Guvernul a promulgat legea avortului pe care regele refuza să o semneze din “motive de conştiinţă”, declarând “imposibilitatea regelui de a domni” şi, după 159 de ani, a extins imposibilitatea fizică de a domni, dorită iniţial de constituant, într-o imposibilitate şi de altă natură.

Lituania, o republică parlamentară, în care preşedintele este ales prin vot direct, în 1992, a introdus explicit în Constituţie, posibilitatea că dacă şeful de stat nu promulgă o lege, aceasta să fie promulgată oficial de către Preşedintele Parlamentului.

Folosindu-se de aceste precedente constituţionale, în toamna anului trecut, Republica Moldova, ca să deblocheze o situaţie excepţională de blocaj între preşedinte şi Guvern şi preşedinte şi Parlament, şi ca să evite suspendarea din funcţie şi referendumul de demitere a preşedintelui republicii, după ce acesta a refuzat să semneze decrete, să promulge legi, să respecte şi să aplice deciziile Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a definit aceeaşi “imposibilitate temporară” a preşedintelui republicii de a-şi exercita atribuţiile constituţionale, instituind mecanismul de interimat al funcţiei pentru restabilirea ordinii constituţionale în ţară.

Astfel, Igor Dodon, preşedintele ales al Republicii Moldova, a fost suspendat temporar din atribuţie de trei ori, ultima oară la începutul acestui an, în Parlament depunându-se chiar un proiect de lege cu sancţiuni inclusiv cu închisoarea pentru demnitarii care nu respectă hotărârile Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională a României, de 26 de ani, în toată jurisprudenţa sa, nu a definit până acum “imposibilitatea temporară” a preşedintelui a-şi exercita atribuţiile constituţionale, nu a separat şi delimitat, funcţional, conceptele constituţionale de “imposibilitate temporară”/“imposibiliate definitivă”, însă Curtea Constituţională a Republicii Moldova a definit mecanismul de interimat al funcţiei pentru restabilirea ordinii constituţionale, folosindu-se de argumente şi articolele Constituţiei care se regăsesc şi în Constituţia României.

• EXEMPLUL 1. Regatul Belgiei, aprilie 1990: Regele Baudouin I a refuzat să promulge legea avortului, pe “motive de conştiinţă”, fiind romano-catolic, iar Guvernul i-a luat pentru 24 de ore puterea, constatând “imposibilitatea Regelui de a domni” şi a promulgat legea avortului

În aprilie 1990, Belgia “s-a confruntat cu o criză constituțională generată de refuzul Regelui de a contrasemna legea cu privire la avort, pentru motive de conștiință. Cu toate că Regele nu poate fi “în vacanță”, în sensul în care participarea sa la conducerea treburilor publice este necesară în permanență, în cadrul unei ședințe excepționale, printr-o decizie fără precedent, Guvernul a constatat “imposibilitatea Regelui de a domni”. După ce s-a constatat că Regele își menține convingerea, s-a recurs la articolul 82 din Constituție, care reglementează imposibilitatea Regelui de a domni, deși din documentele preparatorii rezultă că în anul 1831 constituantul a avut în vedere ipoteza unei imposibilități fiziologice de a domni, pentru motive de boală gravă sau acces de demență. Având în vedere faptul că, în temeiul articolului 79 alin. (3) din Constituție, atribuțiile constituționale ale Regelui sunt exercitate, în perioada imposibilității de a domni, de către miniștrii reuniți în Consiliu, în numele poporului belgian și sub propria responsabilitate, aceștia au semnat și promulgat legea în cauză. Astfel, s-a interpretat că procedura articolului 82 din Constituție are menirea de a contracara inconvenientele majore ale unui “accident” care nu este remediabil”. ( dublu click Regelui Baudouin I al Belgiei i s-au luat pentru o zi atribuţiile)

• EXEMPLUL 2. Lituania, Constituţie, 1992 : Dacă preşedintele nu promulgă legea, aceasta intră în vigoare după semnarea şi promulgarea ei oficială de către Preşedintele Parlamentului

“Potrivit articolului 71 din Constituția Lituaniei, în termen de zece zile de la primirea unei legi adoptate de Parlament, Preşedintele Republicii fie semnează şi promulgă legea, fie o retrimite motivat în Parlament, pentru reexaminare. În cazul în care legea adoptată de Parlament nu este retrimisă şi nu este semnată de Preşedintele Republicii în termenul prevăzut, aceasta va intra în vigoare după semnarea şi promulgarea ei oficială de către Preşedintele Parlamentului”. Seimas este Parlamentul unicameral lituanian. (dublu click art. 71 din Constituţia Lituaniei)

• EXEMPLUL 3. Republica Moldova, 2017- 2018: Pentru a evita suspendarea din funcţie şi referendumul de demitere, Preşedintelui Republicii i s-au luat de trei ori atribuţiile de a semna decrete şi de a promulga legi

În septembrie 2017, aflându-se într-un blocaj constituţional, generat de un prim refuz al preşedintelui republicii, Igor Dodon, de a semna decretul de numire al ministrului apărării ( în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, ca şi în cea a României, instituindu-se posibilitatea preşedintelui republicii de a respinge o singură dată, motivat, o propunere de numire a unui ministru), Curtea Constituţională a Republicii Moldova a pronunţat în octombrie 2017, hotărârea nr.28, în legătură cu neîndeplinirea obligaţiilor constituţionale de către Preşedinte.

Chiar dacă vorbim despre regimuri şi raporturi de putere diferite, Republica Moldova având un regim parlamentar iar în România există un regim semi-prezidenţial, în ambele state, preşedintele fiind ales prin vot direct, universal, egal, secret şi liber exprimat, prevederile constituţionale prin care Curtea Constituţională a Republicii Moldova a deblocat conflictul constituţional sunt în majoritatea lor aceleaşi ca şi cele din Constituţia României.

Astfel, în interpretarea şi hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova se arată umătoarele:

• “Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, refuzul deliberat al Preşedintelui ţării de a-şi exercita o parte din atribuţiile constituţionale (…) și sfidarea Constituției și a hotărârilor Curții Constituționale (…). Prin urmare, sesizarea vizează identificarea unor mecanisme de deblocare a funcționalității instituțiilor fundamentale ale statului și de restabilire a ordinii constituționale în cazul obstrucționării deliberate a acestora de către Președintele țării în cadrul procedurilor de codecizie sau al competențelor partajate.
• Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum statul de drept, separaţia şi colaborarea puterilor în stat, loialitatea constituțională, supremația Constituției și caracterul obligatoriu al hotărârilor Curții Constituționale. (…)
• În acest sens, Curtea reține că, pentru a răspunde la chestiunea particulară privind soluțiile în cazul obstrucționării de către Președinte a remanierii guvernamentale, este necesar să identifice mecanismele generale de încetare a stării de neconstituționalitate cauzate de inacțiunea deliberată a Președintelui în executarea obligației sale constituționale. (…)
• Curtea nu poate accepta poziția Președintelui, potrivit căruia el este pasibil doar de răspundere politică în faţa electoratului, și nici analogia cu caracterul reprezentativ al mandatului deputatului în Parlament și interzicerea mandatului imperativ. În același context, necesitatea clarificării distincției între răspunderea politică și cea juridică a Președintelui, invocată de acesta, nu poate justifica exonerarea de orice răspundere pentru acțiunile sau omisiunile sale.
• În acest context, Curtea reamintește că articolul 56 (Devotamentul față de țară) din Constituţie prevede că: „[…] Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice […] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin […].”  (art  54, Constituţia României, Fidelitatea faţă de ţară)
• Astfel, responsabilitatea reprezintă o valoare consacrată de Constituţie.
• Curtea subliniază că Președintele țării nu este omnipotent, ci este ținut de obligația de devotament constituțional, de a respecta limitele impuse de Constituție și poartă răspundere pentru îndeplinirea cu bună-credință a atribuțiilor ce îi revin.”

• PRIMUL interimat temporar. Cum a restabilit Curtea Constituţională a Republicii Moldova ordinea constituţională: a interpretat funcţional Constituţia, definind “imposibilitatea temporară” de exercitare a atribuţiilor, prezentă şi în Constituţia României şi instituind interimatul funcţiei de preşedinte al republicii

În hotărârea nr 28 din 17 octombrie 2017, Curtea Constituţională a Republicii Moldova descrie şi tot mecanismul prin care a restabilit ordinea constituţională, astfel (document ataşat mai jos):

• „Curtea reamintește că depunerea jurământului constituie asumarea de către Președintele Republicii Moldova a unui angajament juridic faţă de poporul Republicii Moldova de a acţiona în spiritul Constituţiei, de a manifesta respect faţă de hotărârile Curţii Constituţionale în calitatea acesteia de garant al supremaţiei Constituţiei, faţă de democraţie şi valorile statului de drept. Depunând jurământul, Preşedintele Republicii Moldova îşi asumă necondiţionat, în mod public și solemn obligaţia de a acționa exclusiv în spiritul loialităţii faţă de Constituţie şi de a nu încălca jurământul în nici o împrejurare. (…)
• Curtea reiterează că încălcarea jurământului este, pe de o parte, o încălcare gravă a Constituției, iar o încălcare gravă a Constituției este, pe de altă parte, o încălcare a jurământului. Gravitatea acestei încălcări poate ridica o problemă de incompatibilitate a Președintelui cu funcția exercitată.
• În acest context, Curtea reamintește că preambulul Constituţiei şi articolul 1 alin.(3) din Constituţie enunţă elementele definitorii ale statului Republica Moldova, care reprezintă valori supreme. Statul de drept a constituit punctul culminant al constituţionalizării sistemului politic. Aceasta înseamnă că politica trebuie să fie circumscrisă unei norme juridice care să îi precizeze limitele de acţiune. Dată fiind legătura intrinsecă dintre stat şi drept, evoluţia puterii publice este însoţită de evoluţia sistemului juridic. Prin definiţie, statul de drept presupune obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, aşa cum prevăd şi dispoziţiile articolului 7 din Constituţie. Pentru buna funcţionare a statului de drept, o importanţă deosebită are separaţia şi colaborarea dintre puterile statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituţională.
• Curtea reiterează că respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept.
• În acest context, Curtea reamintește că hotărârile interpretative ale Curții Constituționale sunt texte cu valoare constituțională, fiind parte integrantă a Constituției, ele fac corp comun cu dispozițiile pe care le interpretează și sunt obligatorii pentru executare pentru toate instituțiile statului, inclusiv pentru Președinte. Acestea se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă. (…) ( art 147, Constituţia României)
• Astfel, nerespectarea hotărârilor Curții Constituționale echivalează cu nerespectarea Constituției și desconsiderarea grosolană a elementelor fundamentale ale statului de drept.
• În acest sens, declarația Președintelui, potrivit căruia el a jurat pe Constituție, și nu pe hotărârile Curții Constituționale, denotă nihilism juridic, or, neîndeplinirea unei obligații constituționale, sfidarea deliberată a Constituției și neexecutarea unei hotărâri a Curții Constituționale constituie o încălcare gravă a jurământului și a Constituției.
• În prezenta cauză, Curtea constată că blocajul instituțional a fost generat de acțiunile deliberate ale Președintelui și de neexecutarea hotărârii anterioare a Curții Constituționale. O astfel de atitudine de nihilism juridic din partea unui demnitar de asemenea rang față de Curtea Constituțională și hotărârile sale este intolerabilă, or, ea afectează nu numai activitatea Guvernului, dar și autoritatea Curții Constituționale în fața publicului, creând un precedent periculos prin exemplul prost oferit de propria persoană. În acest context, cu cât este mai înaltă funcția demnitarului, cu atât mai înaltă trebuie să fie răspunderea acestuia.
• Prin urmare, Curtea constată că refuzul deliberat al Preşedintelui ţării de a-şi îndeplini obligația constituțională de numire a candidaturii propuse repetat de Prim-ministru constituie o încălcare gravă a obligațiilor sale constituționale și a jurământului, circumstanță ce justifică inițierea de către Parlament a procedurii de suspendare a Președintelui, în conformitate cu articolul 89 din Constituţie. (art 95, Constituţia României).
• În același timp, Curtea reţine că mecanismul de demitere a Preşedintelui ţine de opţiunea Parlamentului, fiind o procedură complexă şi de lungă durată, care nu soluţionează prompt problema funcţionalităţii depline a instituţiilor fundamentale obstrucţionate deliberat de către Preşedinte.
• Curtea reamintește că statul de drept nu este o ficţiune, care are doar natură declarativă. Funcţionarea statului de drept trebuie să se manifeste prin acţiuni practice.
• Curtea reţine că, în respectarea principiului constituţional al statului de drept şi în considerarea interesului general al cetăţenilor, este imperativă luarea măsurilor necesare pentru asigurarea restabilirii rapide a ordinii constituționale.
• Curtea reține că Constituţia Republicii Moldova nu oferă soluții exprese asupra modului de a gestiona situația extraordinară creată de inacțiunea deliberată a Președintelui, or, textul Constituției este construit având la bază premisa bunei credințe, inclusiv în exercitarea de către persoanele care dețin funcții publice a atribuțiilor ce le revin, astfel cum este specificat în articolul 56 din Constituție. (art 54, Constituţia României)
• Prin urmare, Curtea reține că, pentru a stabili voința autentică a legiuitorului constituant, este necesar să recurgă la interpretarea funcţională a Constituţiei.
• Analizând Constituţia ca un tot unitar şi obiectivul specific al acesteia, care urmăreşte să evite crearea vidului de putere şi să asigure instituţii pe deplin funcționale, ar trebui să existe instrumente de frâne și contragreutăți, ce ar exclude abuzurile legate de neexecutarea deliberată a obligațiilor constituționale şi pentru a oferi garanţia necesară a exercitării depline a puterii de stat.
• În acest context, Curtea urmează ca, prin interpretarea funcțională a Constituției, să identifice mecanismele de suplinire a rolului Președintelui în cadrul acestor proceduri și de deblocare a funcționalității instituțiilor fundamentale ale statului.
• Curtea reamintește că orice interpretare a prevederilor constituționale derivă din natura, obiectivele și spiritul Constituției înseși.
• În același timp, Constituția urmează a fi privită ca „un instrument viu”, care trebuie interpretată în lumina realităților social-politice actuale, astfel încât să garanteze instituții cu funcționalitate continuă și efectivă.
• Constituția reflectă contractul social – o obligație acceptată în mod democratic de către toți cetățenii Republicii Moldova față de generațiile actuale și viitoare de a trăi în conformitate cu normele fundamentale consacrate în Constituție și de a le respecta, pentru a asigura legitimitatea autorității de guvernare, legitimitatea deciziilor acesteia, precum și pentru a asigura drepturile omului și libertățile fundamentale, astfel încât să existe armonie în societate.
• Fiind un act cu forță juridică supremă și contract social, Constituția se întemeiază pe valori universale și incontestabile, precum faptul că suveranitatea aparține poporului, democrația, recunoașterea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea acestora, respectarea legii și a statului de drept, sistemul de echilibre și contragreutăți, datoria instituțiilor statului de a servi poporul și răspunderea acestora față de societate, spiritul public, justiție, obiectivul unei societăți civile deschise, echitabile și armonioase și al statului de drept.
• Prevederile Constituției formează un sistem armonios, astfel încât nici o prevedere a Constituției nu poate fi contrară celorlalte prevederi ale acesteia. Natura Constituției de act cu forță juridică supremă și ideea de constituționalitate implică faptul că nu există și nici nu pot exista lacune sau contradicții interne ale Constituției.
• Astfel, la interpretarea Constituției, trebuie să se țină seama de faptul că aceasta este un act integral, toate prevederile Constituției fiind interconectate până la gradul la care conținutul unor prevederi ale Constituției determină conținutul altor prevederi ale acesteia.
• Curtea notează că normele din Constituţie formează un tot unitar, aflat într-o legătură logico-juridică indisolubilă. În acest context, Constituţia consacră o diviziune tripartită a funcţiilor statului, care este un principiu fundamental de organizare a statului. Astfel, textul constituţional reflectă imaginea statului ca o structură de organe, între care şi Preşedintele. Prin urmare, pornind de la spiritul Constituţiei, trebuie să se asigure funcţionalitatea tuturor instituţiilor statului, respectarea strictă a principiilor şi valorilor supreme, reprezentând în mod practic testul eficacităţii Constituţiei ca Lege Supremă a unui stat de drept.
• Astfel, nici o prevedere din Constituție nu poate fi interpretată ca permițând blocarea instituțiilor sale. O interpretare prea restrictivă, limitând foarte mult posibilitățile de restabilire a ordinii constituționale, ar fi un handicap pentru funcționarea democrației și a statului de drept.
• În lumina celor menționate, Curtea constată că Președintele țării, încălcând flagrant jurământul depus la învestirea în funcție, a refuzat să-și execute obligațiile constituționale, în modul în care prevede Constituția și hotărârile relevante ale Curții Constituționale, cu care aceasta face corp comun. Refuzul Președintelui de a-și exercita propriile atribuții nu doar a blocat numirea ministrului apărării, ci a creat un precedent periculos ce amenință funcționalitatea procedurii remanierilor guvernamentale în ansamblu și autoritatea Curții Constituționale.
• Analizând Constituţia ca un tot unitar şi obiectivul specific al acesteia, care urmăreşte să evite crearea vidului de putere şi să asigure instituţii pe deplin funcționale, Curtea subliniază că în situația de blocaje instituționale, când atribuțiile unor instituții nu sunt exercitate de titularii acestora, indiferent de motivele acestor blocaje, dispozițiile constituționale prevăd suplinirea acestora prin instituireainterimatului.
• În acest context, Curtea reține că potrivit articolului 90 (Vacanța funcției) din Constituție (foto dreapta, Constituţia Republicii Moldova, dublu click Constituţia Republicii Molodova): „(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. (…) (art 97, Constituţia României) (foto dreapta jos imediat, Constituţia României, dublu click Constituţia României)
• În același timp, articolul 91 (Interimatul funcției) din Constituție prevede următoarele: „Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru. (art. 98, Constituţia României, foto dreapta jos, Constituţia României, dublu click Constituţia României)
• Curtea reține că Constituţia conţine norme care prevăd imposibilitatea temporară sau definitivă de a continua exercitarea mandatului.
• Din conţinutul articolelor 90 și 91 din Constituţie rezultă cu claritate că Legea Supremă face distincţie între două situaţii diferite de imposibilitate a exercitării mandatului de Președinte:
• (a) imposibilitate temporară, caz în care Președintele îşi poate relua activitatea, se instituie interimatul fără ca funcția să devină vacantă;
• (b) imposibilitate definitivă (alta decât decesul), situaţie în care Președintele nu-şi mai poate relua activitatea mai mult de 60 de zile, survenind vacanța funcției și organizarea alegerilor pentru un nou Președinte, cu instituirea interimatului pentru această perioadă.
• Toate aceste situații prevăzute atât de articolul 90, cât și de articolul 91 din Constituție au drept consecință instituirea interimatului funcției.
• Curtea reține că Constituţia nu precizează care sunt ipotezele în care imposibilitatea poate interveni.
• În mod logic, imposibilitatea temporară a exercitării funcţiei de Președinte este generată de orice circumstanţă incompatibilă cu exercitarea atribuțiilor, alta decât decesul.
• Curtea reține că inacțiunea instituției prezidențiale, prin neexercitarea atribuțiilor fie pentru motive obiective, fie pentru motive subiective, prin refuzul deliberat de a exercita atribuțiile, are consecințe identice, adică blocarea altor instituții.
• În acest context, având în vedere faptul că, în cazul refuzului deliberat de a-și exercita atribuțiile, consecințele sunt identice cu cele ce survin în cazul imposibilității exercitării atribuțiilor pentru motive obiective, Curtea consideră că soluţionarea acestor situații trebuie să fie identică, adică instituirea interimatului.
• Astfel, Curtea constată că, prin refuzul deliberat de a-și executa una sau mai multe obligații constituționale, Președintele se înlătură el însuşi de la exercitarea acestora.
• În acest context, Curtea consideră că inacțiunea sa deliberată constituie, în sensul articolului 91 din Constituţie, imposibilitate temporară, pentru considerente subiective (lipsa dorinței), de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcției pentru asigurarea exercitării acestei (acestor) obligații constituționale a Președintelui.
• În acest sens, Curtea reține că, potrivit articolului 91 din Constituţie, dacă Preşedintele Republicii Moldova se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.
• În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. f) din Constituție, Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să constate circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte, prin emiterea unui aviz. (art 146 litera g din Constituţia României).
• Instituirea interimatului funcției, cauzat de refuzul deliberat de a executa una sau mai multe obligații constituționale, și circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte urmează a fi constatate în fiecare caz în parte de către Curtea Constituțională, în conformitate cu competența atribuită acesteia prin articolul 135 alin. (1) lit. f) din Constituție, la sesizarea subiecţilor prevăzuţi de articolul 38 alin. (1) şi (2) lit. c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în funcţie de domeniul lor de competenţă.
• În acest context, Curtea reamintește că, în exercitarea interimatului funcţiei de Preşedinte al ţării, preşedintele interimar exercită aceleaşi atribuţii ca şi preşedintele titular (HCC nr. 29 din 24 noiembrie 2015). Astfel, în ordine, Preşedintele Parlamentului sau Primul-ministru, în calitate de Președinte interimar, va emite decretele neemise de titularul care a refuzat deliberat să-și exercite obligațiile constituționale (art 98, Constituţia României).
• Din aceste motive, în temeiul articolelor (…) din Constituţie,  (…) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, (…) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE:
• În sensul articolului 91 din Constituţie, refuzul Președintelui de a-și executa obligațiile constituționale constituie imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția (atribuţiile) în cauză şi justifică instituirea interimatului funcției, care se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primulministru, pentru exercitarea acestei (acestor) obligații constituționale a Președintelui.
• Instituirea interimatului funcției, cauzat de refuzul deliberat de a executa o obligație constituțională, și circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte urmează a fi constatate în fiecare caz în parte de către Curtea Constituțională, în conformitate cu competența atribuită acesteia prin articolul 135 alin. (1) lit. f) din Constituție.Al treilea interimat temporar: Dodon a refuzat promulgarea “legii antipropagandă”. În baza hotărârii precedente, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a instituit al treilea interimat temporar în funcţia de preşedinte al republicii

Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

• AL DOILEA INTERIMAT TEMPORAR. Dodon a refuzat semnarea decretelor pentru 7 noi miniştri, în baza hotărârii precedente, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a instituit al doilea interimat temporar în funcţia de preşedinte al republicii

După 3 luni şi puţin de la precedenta hotărâre nr 28 din 17 octombrie 2017, în legătură cu neîndeplinirea obligaţiilor constituţionale de către Preşedinte, Curtea Constituţională a Republicii Moldova, pronunţă pe 2 Ianuarie 2018, un alt aviz care constată circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru neexercitarea obligaţiei constituţionale, de data aceasta preşedintele refuzând să emită decretul de numire a şapte noi miniştri. Ca atare, prin avizul Curţii Constituţionale al Republicii Moldova a fost instituit al doilea interimat temporar în funcţia de preşedinte, decretele urmând a fi semnate de preşedintele Parlamentului sau premier. ( dublu click avizul Curţii Constituţionale al Republicii Moldova privind instituirea celui de-al doilea interimat temporar)

• AL TREILEA INTERIMAT TEMPORAR. Dodon a refuzat promulgarea “legii antipropagandă”. În baza hotărârii precedente, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a instituit al treilea interimat temporar în funcţia de preşedinte al republicii

După doar alte trei zile, pe 5 ianuarie 2018, preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a refuzat inclusiv promulgarea aşa numitei “legi antipropagandă”. Deşi, la fel ca în jurisprudenţa constituţională românească, preşedintele ţării nu are drept de veto faţă de legea adoptată, având drept de sesizare a reexaminării o singură dată, Dodon a refuzat promulgarea acesteia. Având în vedere refuzul deliberat al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de promulgare, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a instituit a treia oară imposibilitatea temporară pentru preşedinte de a-şi exercita atribuţia în cauză, dreptul, puterea şi atributul preşedintelui a de promulga fiind atribuit, aceloraşi prevederi constituţionale, preşedintelui Parlamentului sau premierului. (dublu click avizul Curţii Constituţionale al Republicii Moldova privind instituirea celui de-al treilea interimat temporar)

• PROIECT DE LEGE depus în Parlamentul Republicii Moldova ce prevede închisoare de până la 2 ani pentru demnitarii care nu respectă hotărârile Curţii Constituţionale

În urma blocajelor instituite de preşedinte prin refuzul de a semna decrete, de a promulga legi şi de a-şi exercita obligaţii Constituţionale, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a constatat “lipsa instrumentelor coercitive de punere în executare sau de sancționare în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor constituționale, ce derivă din prevederile Constituției și actele Curții Constituționale”. “Pentru aceste motive, Curtea consideră necesar ca Parlamentul să reglementeze răspunderea [inclusiv penală] pentru neexecutarea obligațiilor constituționale și a hotărârilor Curții Constituționale”, se arată în adresele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. Ca atare, în Parlament a fost depus un proiect de lege ce prevede sancţiuni financiare şi închisoare de până la doi ani pentru demnitarii care nu respectă hotărârile Curţii Constituţionale.

„Președintele se află în imposibilitatea temporară pentru considerente subiective, lipsa voinței de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică interimatul funcției pentru exercitarea acestei obligații constituționale. Ping-pongul acesta dintre Parlament și președinte devine ridicol. Curtea consideră necesar să reitereze adresa formulată Parlamentului de a reglementa răspunderea, inclusiv penală, pentru neexecutarea obligațiilor constituționale și a hotărîrilor Curții Constituționale”, a declarat, în 5 ianuarie 2018, președintele Curții Constituționale al Republicii Moldova, Tudor Panțîru, potrivit Publika.md. (dublu click ştire)

Până în prezent, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, în ultimii 26 de ani, nu a fost definită practic şi delimitată sintagma “imposibilitate temporară” a exercitării atribuţiilor de preşedinte, regăsită în Constituţia României, la art. 98,  alin 1, şi nu a fost constatată până acum, potrivit art.146, alin G, din Constituţia României, „existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României„, comunicând cele constatate Parlamentului şi Guvernului.

Până acum, în toată jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a României a emis trei avize consultative privind procedura constituţională de suspendare din funcţie a Preşedintelui României (care include organizarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui), regăsită în art. 95 din Constituţia României.

În 5 Iulie 1994, Curtea Constituţională a României a emis aviz consultativ negativ pe propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui României, Ion Iliescu, după declaraţiile publice ale acestuia despre legea privind casele naţionalizate.

În 5 Aprilie 2007, Curtea Constituţională a României a emis aviz consultativ negativ pe propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui României, Traian Băsescu, negăsind acte şi fapte de încălcare a Constituţiei României.

În 6 iulie 2012, Curtea Constituţională a României a emis aviz consultativ pe propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui României, Traian Băsescu.

În ambele avize consultative emise pe propunerile de suspendare din funcţie a fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, Curtea Constituţională a României reţine că “pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare”.