Politic

Siria. Sau cum îi dă Președintele Băsescu lecții dure de politică externă lui Victor Ponta

2 septembrie 2013

Pentru că urmăresc foarte atent conflictul sirian, așa cum urmărește toată planeta, pentru că am remarcat lipsa totală de substanță, viziune, neînțelegerea, amatorismul și lejeritatea cu care premierul Ponta se exprimă exagerat pe acest subiect doar pentru a ieși în evidență, redau lecția adevărată pe care omul politic Traian Băsescu i-a dat-o astăzi, în interviul acordat ziarului Adevărul, lui Victor Ponta pe subiectul Siria.

Ca jurnalist care a fost acreditat vreo 14 ani la Palatul Cotroceni, unde m-am lovit și de subiecte grele de politică externă, nu numai de politică internă, ca ziarist care a văzut destui șefi de stat până acum și a participat, tot ca acreditat, la multe summituri și reuniuni pe teme internaționale, sunt ferm convinsă de un lucru: la această oră, niciun om politic din România nu este capabil să-i dea președintelui Băsescu lecții de politică externă, oricât s-ar strădui. Cred că dacă Victor Ponta vrea să intre într-o competiție pe care, deocamdată, n-o poate stăpâni/gestiona, mai întâi, ar trebui să învețe. Adică să ia multe, multe, multe notițe. Pentru că politica externă nu este doar un album cu poze de tip “realizări mărețe” pe care să-l prezinți la televizor, din păcate pentru agenda externă prioritară a premierului, pe Siria, Kremlinul și Washingtonul au viziuni total diferite pe acest subiect. Așadar, nu merge cu amândouă. 🙂

“Consideraţi că este posibilă o intervenţie în Siria alături de SUA?   

T. Băsescu: Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenţii chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenţie? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menţinem liniile de politică externă, prudenţă faţă de intervenţia în forţă în Siria şi solidaritate cu aliaţii noştri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, ştiind că n-am capabilităţi militare pentru tipul de intervenţie pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilităţi le au doar câteva ţări: SUA, Marea Britanie, Franţa şi Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudenţă pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenţie directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenţii militare, chirurgicale a SUA este: această intervenţie va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenţie de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacităţii armatei siriene de a utiliza gaze toxice.   

Va riposta Damascul sau nu? 

T. Băsescu: După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul loveşte unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operaţiunea? Cum va reacţiona Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel şi Turcia? Dacă Turcia primeşte câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudenţă. Nu poţi să gândeşti politica externă în astfel de situaţii ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare naţională vine la putere. Cu care din secţiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Fraţii Musulmani? Care din facţiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influenţa ruşilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federaţia Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate şi sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacţioneze şi să-şi încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacţionezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândeşti să nu reacţionezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului.    

Cum vi se pare reacţia preşedintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?  

T. Băsescu: Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franţa a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimităţii, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenţiei (n.r.- Convenţia privind Armele Chimice), de asta şi are acest tip de armament. Prudenţa în decizie şi în acţiune mi se pare esenţială pentru pacea lumii.”

P.S. Un alt jurnalist, Lelia Munteanu- Gândul, care a sesizat gafele lui Victor Viorel Ponta pe subiectul Siria. Citiți-l aici.

ARTICOLE SIMILARE
2 Comentarii
  1. Răspunde

    nicu

    3 septembrie 2013 22:37:23

    politica externa este treaba serioasa ceea ce nu-l caracterizeaza pe Ponta cu seriozitatea el nu face casa buna

  2. Răspunde

    Hapi

    5 septembrie 2013 14:13:20

    Va admir. Pentru felul in care scrieti si va informati.Pentru ca nu jigniti, aveti atata aciditate cata trebuie.
    Spor!

LASĂ UN COMENTARIU