Media

Roșia Montană nu înseamnă că trebuie să ne abandonăm meseria!

2 septembrie 2013

În această seară sunt din nou proteste în centrul Bucureștiului. Protestatarii, a doua seară consecutiv, au blocat bulevardul Regina Elisabeta. Și, din păcate, din nou există un foarte puternic blocaj mediatic pe acest subiect, blocaj rușinos și inacceptabil pentru orice om care-și respectă meseria în această țară. Fac precizarea că nu sunt un susținător al proiectului Roșia Montană, nu sunt împotriva proiectului, consider că trebuie să se pronunțe specialiștii pe acest subiect care nu sunt plătiți de nicio parte implicată. Remarc însă ipocrizia întregii clase politice.
Cred însă, în același timp, că orice subiect/temă care generează orice formă de protest în această țară trebuie difuzată! Și asta pentru că rolul fundamental al presei, într-un stat democractic, este acela de a informa. Mai jos, redau un comentariu al colegului meu, Dragoș Pătraru, după prima zi de proteste care au blocat Piața Universității, comentariu cu care sunt total de acord.

Astăzi. 2 Septembrie 2013. A doua seară de proeste.

Comentariul lui Dragoș Pătraru, preluat de pe patraru.altphel.ro.

“Ok, cei de la Gold Corporation au băgat bani mulți în presă, cumpărându-i astfel tăcerea. Dar pentru niște bani, oricât de mulți ar fi ei, presa nu-și poate abandona funcția principală, aceea de a informa. Ca să vă dați seama cât de penibilă este situația, să facem o paralelă între ce se întâmplă acum și situația de anul trecut, din ianuarie. O manifestație de susținere a medicului Arafat, la care au participat câteva sute de oameni, a fost amplificată enorm de presa care susținea USL (aproape toată presa). Protestele care au urmat, la care participau zilnic cel mult 2-300 de inși, aveau în presă dimensiuni epice. Astfel, USL a răsturnat guvernul PDL și a ajuns la putere. Între altele, useliștii promiteau atunci anularea proiectului Roșia Montana, dar asta contează mai puțin la noi, promisiunile politicienilor nu valorează nimic. Acum, de zece ori mai mulți oameni s-au adunat în București, alte mii de persoane au protestat în țară și în afara granițelor, iar presa cumpărată de cei de la Gold Corporation nu poate nici măcar să relateze subiectul. Problema e că atunci când 2000 de oameni se află în stradă, la o manifestație care nu a fost promovată în presă, ci doar în mediile sociale, poți ignora acțiunea, ca editor, doar dacă ești complet imbecil. Practic, printr-un astfel de comportament, jurnaliștii demonstrează că nu mai au nici cea mai mică legătură cu interesul public. Și-atunci, de ce să le ceri oamenilor să te urmărească? De ce să le ceri să aibă încredere în tine?
Acum, ce nu înțeleg luminații care conduc instituții de presă azi așa cum o făceau acum douăzeci de ani. Jurnaliștii nu mai sunt gate-keeperi. Presa se transformă, iar jurnalist poate fi, acum, oricine. Dacă tu, televiziunea x, nu relatezi un eveniment, nu mai înseamnă, ca acum douăzeci de ani, că el nu a existat. Paradigma s-a schimbat. Acum, nu îți trebuie un ziar sau o televiziune pentru a face jurnalism. De ani buni, informația nu mai este deținută de puțini și distribuită celor mulți. Acum, informația este deținută de mulți și distribuită unor nișe. Ce vreau să spun este că în era mediilor sociale jurnalistul nu mai valorează nici cât o ceapă degerată dacă nu știe să se pună în interesul publicului său. Pentru că publicul nu mai are nevoie de jurnalistul respectiv decât dacă acesta își face treaba. Când nu mă mai informezi, când vrei să mă păcălești, să mă manipulezi, atunci eu, consumatorul, renunț la serviciile tale. De ce pot face asta? Simplu, pentru că astăzi, spre deosebire de acum douăzeci de ani, îmi pot lua informația din foarte multe locuri. Nu mai sunt consumator captiv. Pentru că astăzi, spre deosebire de acum douăzeci de ani, pot lua legătura într-o secundă cu oricine, fără să mă coste nimic. Pot accesa fără costuri resurse la care acum douăzeci de ani nici jurnaliștii, pe atunci cu adevărat importanți, nu aveau acces.
Ceea ce s-a întâmplat în această seară, când multe instituții de presă au ignorat protestele la care au participat mii de oameni, demonstrează că mare parte din presa românească este dominată de mentalități depășite, care distrug orice șansă a breslei de a se reinventa în interesul oamenilor. Când mii de oameni ieșiți în stradă nu determină o dezbatere serioasă în presă pe un anumit subiect, atunci asta nu e presă, este doar un instrument de manipulare grosolană, aflat în mâinile unor băieți care nu își dau seama că, fără un public puternic în spate, presa nu valorează nimic.
Doar cenzura ceaușistă putea reuși ce-au izbutit editorii de presă, astăzi: să facă cea mai importantă știre din nașterea nepoatei președintelui și să ignore prezența a mii de protestatari în stradă. Deci, ce făceau jurnaliștii de frică înainte de 89, fac acum pentru o șpagă. Capitalism, frate!”

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU