Media
Nevoia de explicații cinstite
Două sunt palierele importante care necesită explicații sincere, credibile, convingătoare în aceste zile. Ceea ce s-a întâmplat a provocat, într-adevăr, reacții in extremis la care mulți nu s-ar fi așteptat. Lucrurile au degenerat în așa hal încât, la nivel macro, nimeni nu a mai înțeles nimic. Președintele Băsescu a ajuns să fie susținătorul lui Victor Ponta și invers iar Daniel Morar a ajuns să fie asociat cu Dan Voiculescu și Crin Antonescu. Nimic mai fals. Jocul de șah, mutările par să fi fost atât de complicate și actorii atât de importanți încât, chiar și în acest moment, judecând la rece, este imposibil de spus dacă cineva a greșit fundamental. Fiecare pare să aibă dreptatea lui.
Un lucru este cert. Jocul este, în mare măsură, închis. Dar nu terminat. Când Departamentul de Stat al SUA, Marea Britanie și, cel mai probabil, și Comisia Europeană se poziționează clar, validând o înțelegere ce, inițial, nu poate fi pricepută de majoritate, nu se mai poate face absolut nimic. Trebuie însă salvate instituțiile și percepțiile. Trebuie spus, pe cât posibil, adevărul. Trebuie explicat ce se poate oamenilor din interior- magistraților, oamenilor din afară, în numele luptei care, în România ultimilor 8 ani, a avut rezultate spectaculoase. Că place sau nu, simbolul acestei lupte a fost și va rămâne omul acru și tare care a îmbolnăvit de nervi toată clasa politică. Personajul puternic și de modă veche, încăpățânat și inflexibil, înjurat de toți, omul cuvintelor simple și, uneori, dure, personalitatea care merge mereu până la capăt, indiferent de costuri și erori strategice. Adică Daniel Marius Morar.
Primul și cel mai important palier care are nevoie de lămuriri deschise și cinstite este DNA. 97 de procurori foarte importanți s-au aliniat în spatele simbolului lor. Legătura e, uneori, fantastic de puternică. Impresionantă de-a dreptul. În ce film sunt ei, a intenționat cineva să-i lase neapărat în ofsaid, mai fac dosare, se opresc, continuă lupta anti-corupție, toate acestea trebuie clarificate rapid. Oamenii importanți, cinstiți, modești, care au dus greul pe pielea lor, adepți ai principiilor și valorilor ar trebui capacitați cu toată puterea. Pentru binele României, ei trebuie să meargă, cu toată viteza, înainte. În grevă nu sunt. Însă orice referiri ale politicienilor la dosare în lucru fac foarte mult rău. Tuturor. Mai devreme l-am auzit pe unul care crede că poate stăpâni toată România sugerând procurorilor DNA că ar trebui să-i închidă dosarul doar pentru că, în opinia lui, dosarul, bineînțeles, nu stă în picioare. Niciun politician al acestei țări, indiferent de cât de puternic ar fi și cum s-ar numi, n-ar trebui să dea niciodată directive procurorilor DNA. Așa este corect și cinstit.
În tot acest cutremur, în toată această mișcare browniană din care opinia publică, jurnaliștii cinstiți și fixiștii declarați sau reevaluați n-au înțeles nimic, diavolul s-a ascuns bine în detalii. Puse cap la cap secvențele, pe un fir logic și susținut cu argumente și fapte reale știute și neștiute, există o explicație pentru absolut tot ceea ce s-a întâmplat. Chiar dacă pare ciudat, inexplicabil și acum pentru mulți, propunerile făcute – nu toate – înseamnă răul cel mai mic pentru România. Fie că acceptăm asta, fie că nu. Trebuie doar să fim realiști.
Justiția nu putea fi lăsată în mâna oricui, orientările strategice ale statului nu puteau fi schimbate. Și cu surprindere am constatat că fiecare, pe traseul său, a acționat corect.
Președintele Băsescu s-a luptat până la capăt, până în ultima clipă- deși impresia generală și a mea inițială a fost că a abandonat inexplicabil lupta. Dar sunt oameni cinstiți care și acum se întreabă de ce președintele Băsescu a renunțat într-o așa manieră la Daniel Morar, sunt oameni care acum se/mă întreabă de ce l-au susținut pe președinte astă vară, sunt oameni onești pentru care prăbușirea lui Morar a echivalat cu o abdicare totală de la valori și principii. Unii au amuțit, alții au trăit un șoc. Demoralizarea prin demorarizare am văzut-o cu ochii mei. Oamenii aceștia onești au nevoie de un răspuns.
Premierul Ponta a fost logic și coerent- deși a fost infierat de mulți și acuzat de răzgândirea răzgândirii sau de pact cu diavolul. N-a făcut nimic din toate acestea.
Procurorul Daniel Morar a fost consevent în atitudine, a avut dreptatea lui, a mers chiar până la capăt, a pierdut totul și s-a retras – deși pe mulți neinformați a surprins.
Problema mare e că în filmul adevărat, unii au sărit calul, alții au ieșit rău în decor, caracterele mici, caracterele tranzacționabile, caracterele puternice s-au văzut din plin. Și încă se mai văd și astăzi.
Indiferent de faptele teribile care s-au întâmplat în spatele ușilor închise, la nivel public s-au făcut grave greșeli de comunicare. În toiul bătăliei, politicienii importanți au avut argumente ce n-au stat deloc în picioare, au avut fracturi logice în explicațiile oferite, n-au fost credibili, au fost neconvingători, n-au putut să lămurească ceea ce, e adevărat, nu putea fi spus. Iar acest al doilea palier public, al explicațiilor cinstite și credibile, trebuie să fie reglat și el cât se poate de rapid. Pentru că, în ultimele zile, România a părut ca sala de așteptare a unui spital de nebuni. Decalajul dintre realitate, adevăr și percepție a fost imens.
Ultima ieșire a președintelui a durut rău, mărturisesc. Ca și retragerea lui Daniel Morar. E bine că totuși președintele Băsescu s-a oprit. Simbolurile nu pot fi executate. Eroii nu pot primi gloanțe în cap. Fiecare a vrut să facă bine în felul său chiar dacă, paradoxal, fiecare, în puncte diferite, poate a greșit. A fost foarte bine că liniile cardinale, decisive n-au fost trase.
Una peste alta, ambele zone- cea a DNA și cea a opiniei publice- au acum mare nevoie de explicații. Pentru că, până la urmă, președintele Băsescu și premierul Ponta au luat-o, în feluri diferite, pe drumul corect. Fiecare a făcut sacrificii mari pentru asta. Fiecare a pierdut ceva sau pe cineva pe drum. Cel mai important e însă rezultatul: opțiunea pentru răul cel mai mic și menținerea României pe drumul cel bun.
S-a salvat chiar tot ce putea fi salvat.
Și nu în ultimul rând, încă ceva: domnule procuror Daniel Morar, sper că știți cât de mulți sunt cei care vă mulțumesc.
P.S. La această postare nu voi accepta niciun fel de comentarii.