Investigaţii/Justiţie

VERDICT: Arestat!

30 martie 2010


Un episod ciudat pe care l-am trăit, în 2002, şi mult timp nu l-am înţeles. Nu m-am lăsat şi, abia prin 2006, am început să o iau, puţin câte puţin, pe urmele lor. Urmele mafioţilor. Voicu e doar unul dintre ei. El e Pionul. Legătura. Interfaţa. Aşa că, din moment ce foarte multe lucruri se confirmau, aveau logică şi efecte pe mai multe planuri, din 2007, în ciuda multora, am început să scriu continuu şi cu încăpăţânare despre el. Şi despre ei. A fost investigaţie jurnalistică destul de dificilă, o muncă de ani întregi care abia acum văd că n-a fost deloc în zadar. Spre dezamăgirea multora, eu ştiu foarte bine cine e Voicu. Şi pot să îmi dau seama cam cât cântăreşte această decizie. Spre disperarea tuturor acestor oameni, instanţa a decis ca Voicu să fie arestat.

Justiţia funcţionează în ţara asta. Şi asta cred că e cel mai important.

P.S. Urmăriţi-l cu atenţie pe Mitică. Mâna lungă de la Mogoşoaia care-şi apără, cu insistenţă, sclavul băgat în puşcărie. După ce au scos ceva cam slăbutz, apoi a început să abereze despre lovutura de stat, deja văd că ameninţă de vreo două ore cu dezvăluiri despre actuali miniştri. Sau demnitari. Sau ce-or fi ei, că numai Mitică ştie. Băieţii ăştia chiar sunt haioşi, nu?

P.P.S. Şi pentru cei care mai pun încă un oarecare temei în spusele sinistrului Voicu, le-aş reaminti că nu este vreun viteaz. Aşa că le transmit, cu mare drag, două citate, în ordinea lor cronologică:

“Arestul din Capitală, de la minus 2, ăla care e pe tubulatură – Evul Mediu. Uşi negre de fier, zăbrele şi lacăte, nu au aerisire, ţigani, bandiţi, te f… ăia în c…, te omoară. Iar noaptea, din furculiţa care o au, o ia şi o ascute şi-o bagă în gât. Pe arest preventiv sunt tot felul de borfaşi, tot felul de bandiţi. Ce să împaci, bă. Dacă are… au un contract cu moartea”.

“De ce se vrea neapărat cu orice chip să fiu introdus (în arest – n.r.)? Aşa cum dvs. ştiţi, sistemul penitenciar şi condiţiile de acolo practic îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii, aţi fost în el, sunt condiţii demne de Evul Mediu, nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, doar un număr(…) Odată deschisă Cutia Pandorei, vor urma şi mulţi, mulţi, mulţi alţii după mine. (…) Un precedent odată creat înseamnă un precedent dat.(…)Simt că ăsta este debutul, că se deschide ţeava”

Aş zice că, după 20 de ani de fapte abominabile, poate a venit vremea să se deschidă şi ţeava asta. Pentru că, în viaţă, uneori, trebuie să şi plăteşti.

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU