Politic

Poate vin…

22 septembrie 2010

Cei de la U2. Sau poate nu…Eu, oricum, de vreo 10 ani, îi tot aştept. Degeaba.

În 2003, pe vremea guvernării Năstase, cineva din Guvern a vrut să-i aducă la Bucureşti. Şi, din câte ţin eu minte, o doamnă cu multă influenţă s-a opus atunci vehement. Şi a adus o trupă de doi bani. Se întâmpla în timpul referendumului pentru modificarea Constituţiei.
În fine, nu-mi puneam mari speranţe în guvernarea Năstase, nu-şi punea nimeni pe vremea aceea…Nu era deloc simpatică pentru mulţi oameni din presă, ba din contră….
Şi dacă, din greşeală poate, să zicem că U2 ar fi venit la Bucureşti, nici nu-mi dau seama unde ar fi putut să cânte.

Oricum, important e că au trecut şapte ani de atunci. Referendumul a fost pe 18 şi 19 octombrie 2003. Şi ploua. Dar iată-ne acum, în frumoasa zi de 22 septembrie 2010. Unde? Evident, tot aici. În aceeaşi incapabilă şi politicianistă Românie…

Acum, citesc Gândul şi mă enervez. Again. Se spune că, la toamna viitoare, în 2011 adică, stadionul Lia Manoliu va găzdui un megaconcert…unul istoric. Bine, dacă în viaţa asta a mea, Oprescu sau vreun primar al Bucureştiului, oricare ar fi el, finalizează stadionul…Şi dacă stadionul va corespunde unui asemenea megaconcert…şi pretenţiilor U2, poate trupa va veni vreodată, în viaţa asta, la Bucureşti. Sau poate nu…

“Un concert U2 în România e strict dependent de finalizarea lucrărilor pentru stadionul Lia Manoliu. Abia după aceea se poate discuta ceva cu managementul, noi am încercat de mai multe ori până acum, dar situaţia logistică a Capitalei şi a stadioanelor din ţară e departe de a fi una fericită din acest punct de vedere”, explică pentru Gândul, Sorina Burlacu, general manager Events. “Nu aveau unde să concerteze la noi”, declară şi Dragoş Chişcoci, Business Affairs Director la Emagic.

Deci nu au unde. Fizic. E foarte clar de vreo 10 ani. Şi totul depinde de ei, marii edili şi măreţii oameni politici. Să dea bani, să facă bani, să scoată bani, să găsească bani. Să lase ceva în urma lor…. Un amărât de stadion de exemplu care, pe alte continente, se finanţează şi ridică în doar câteva luni cât vezi cu ochii.
Însă la noi, nu. Totul e în strictă dependenţă de incompetenţa şi de competenţa lor, de modul cum ei înţeleg, îi interesează sau nu pricep deloc ceea ce presupune un concept simplu: dezvoltarea şi deschiderea României.

Din păcate, eu stau şi aştept de ani buni. Şi nu numai eu. Şi m-am cam plictisit. Pentru că noi suntem spectatorii incompetenţei şi indiferenţei…

P.S. Până la toamna de peste nu ştiu câti ani şi până la finalizarea stadioanelor şi autostrăzilor suspendate din mintea lui Oprescu, sper să reuşesc să ajung la un concert U2 în afară. Şi la Robbie Williams poate.
Dacă unii sunt înguşti la minte, imbecili şi imcompetenţi, asta nu înseamnă că trebuie să fim aşa cu toţii.
P.P.S. Pentru cei care nu înţeleg sau nu mai ştiu ce înseamnă “politicianist”, le recomand, cu multă căldură, DEX : “Persoană care face politică în scopul realizării intereselor personale”.

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU