Politic

Marea fofilare a lui V.V.Ponta de dragul unei vizite la V.V.Putin

25 martie 2014

Mai rău de atât nici că se putea să pice. Criza din Ucraina l-a prins pe premierul României, Victor Ponta, în toiul unor pregătiri făcute în mare taină pentru o vizită oficială la Kremlin. Șeful Executivului român spera să fie primit de Președinția rusă și, implicit, de Vladimir Putin, la mijlocul acestui an, cândva în luna Iunie, imediat după ce în România se sfârșeau alegerile europarlamentare.
Cu un rezultat satisfăcător obținut în scrutin și cu intrarea în linie dreaptă în sprintul cursei prezidențiale, nu este deloc exclus ca premierul român să fi dorit ca printr-o astfel de mișcare-surpriză să-și profileze un statut mai puternic, mult mai pregnant, de “lider regional” ( așa cum deja îl creionează strategii politici) punte a NATO, UE cu Federația Rusă, în debutul anunțului candidaturii și alegerilor pentru funcția supremă în stat.

Acum, totul pare să se fi dat puțin peste cap. Cu un Vladimir Putin pe care comunitatea internațională face eforturi să-l izoleze și cu o criză de securitate la graniță care nu se știe cât va dura și cum va evolua, premierul român a ales să pună toate pregătirile-n așteptare și să facă un periculos balet diplomatic doar doar, la un moment dat, s-o concretiza ceva. Planul vizitei la Kremlin nu pare să fi fost deloc abandonat.

Așa se face că, de la începutul crizei din Ucraina, premierul Victor Ponta mai mult s-a fofilat când a fost vorba de reacții imediate și chiar și de participări la reuniuni de urgență. Majoritatea poziționărilor sale au fost dubitative, nehotărâte, duplicitare, cumva încercând să fie, vorba proverbului, și cu sufletu-n rai și cu slănina-n pod.
Iar când a fost vorba în mod direct de Vladimir Putin, premierul României în loc să răspundă ferm și fără echivoc, mai întâi a oftat. S-a întâmplat acum trei zile, într-o emisiune televizată. Mai întâi, primul ministru a calificat situația din regiune drept cea mai puternică amenințare/risc de după 1989 la adresa securității naționale a României, dar fără a nominaliza agresorul, apoi rugat explicit să-l descrie pe liderul rus, Victor Ponta a oferit un răspuns deloc dur, cu accent mai mult măgulitor: “Este simbolul unor nostalgii de mare putere a Rusiei”. Atât a spus. Apoi s-a eschivat mutând iar firul discuției. Asta până când, tot premierul României, culmea, în același răspuns, a rostit următoarele, referindu-se la același Vladimir Putin și mișcările Rusiei: ” N-am văzut ÎNCĂ, dincolo de declarații, N-AM VĂZUT ÎNCĂ ACȚIUNI FOARTE CONCRETE“.
Când șeful Executivului de la București, în numele Guvernului, rostea aceste vorbe, nu numai că peninsula Crimeea fusese anexată, dar în acea seară, pe site-urile Președinției ruse și Consiliului Federației Ruse, hărțile erau deja redesenate și postate. Republica Crimeea și orașul Sevastopol fuseseră înghițite, parafate și arătate întregii lumi ca părți componente ale Rusiei mari condusă de același țar.

Numai că ambiguitatea și limbajul dublu al premierului român în ceea ce privește criza din Ucraina, fofilarea atent jucată s-au transferat și mai jos, în structura Executivului. Ministerul român de Externe a reușit să aibă o linie pe care n-a înțeles-o nimeni. Neclar, confuz, la fel de echivoc, de la începutul crizei de securitate, șeful diplomației române și ministerul în ansamblul său, cu o excepție notabilă din partea lui Bogdan Aurescu, s-au poziționat în așa fel încât să nu deranjeze prea mult Federația Rusă dar nici să nu zică nimic. A livrat minimumul necesar.
De altfel, într-o analiză a comunicatelor oficiale de presă din ultima lună și jumătate, se poate vedea foarte ușor că menționarea explicită a Federației Ruse în poziția de agresor al unui stat independent și suveran a fost evitată foarte abil și cu vădită intenție pe cât de mult s-a putut. Un exemplu în acest sens este comunicatul privind “deteriorarea situației din Crimeea”. Nicăieri Rusia nu este menționată aici. Și dovezile pot continua.

Mai mult, în vîrful picioarelor parcă, în așa fel încât să nu-l vadă nimeni, ministrul de Externe a mers și la Kiev iar ulterior a calificat Crimeea drept “un exercițiu ilegal”, dar totuși un exercițiu. Într-un moment în care pe plan internațional s-au separat apele în ceea ce privește Rusia și Vladimir Putin, premierul României, Guvernul român, ministerul de externe au adoptat linia cea mai păguboasă. N-au fost nici albi, nici negri, au fost gri murdar.
La granița României este totuși în desfășurare cel mai puternic act de agresiune asupra suveranității unui stat, cu importante implicații regionale. Însă vizita lui Victor Ponta la Kremlin pare să fi rămas cel mai important obiectiv de atins.

Dacă nici în Partidul Social Democrat, principalul partid de guvernare pe care-l conduce premierul, nimeni n-a dorit să aducă în discuție agresiunea care se petrece la câteva sute de kilometri de București și care-l are ca autor pe președintele rus, Vladimir Putin, cu toate acestea, șeful Executivului român a primit o lecție usturătoare de poziționare și diplomație chiar de la cine se aștepta mai puțin.
Fostul președinte al României, fondatorul partidului, Ion Iliescu a spus ceea ce era de spus, în ciuda lui Victor Ponta: ” Ne aflăm în fața unui act de forță care a schimbat o realitate istorică. (…) Suvernitatea Republicii Moldova este pusă în pericol prin asemenea acte de samavolnicie“. Ca o paranteză fie spus, același Ion Iliescu a transmis public acum o lună că Victor Ponta este “încă tânăr” pentru o candidatură la Președinția României și poate că “ar fi bine cu un președinte dintr-o generație mai înaintată”. În mod evident, nici asta n-a fost pe placul șefului Executivului de la București.

În tot acest tablou, în alt plan și la cu totul alt nivel, în întreagă această perioadă, linia directoare a statului român a dat-o președintele Traian Băsescu. Ezitările, ambiguitatățile evidente, echivocul motivat de interese personale și politice și lipsa de fermintate într-o asemenea situație fără precedent au făcut ca toată încrederea cancelariilor occidentale să se transfere din nou asupra șefului statului de la București. Partener consecvent și statornic în ultimul deceniu al unor angajamente ferme internaționale, Președintele Băsescu a reacționat imediat de la începutul crizei din Ucraina. A făcut-o din prima zi. 
Toate poziționările sale au fost în concordanță cu Casa Albă și puternicele state europene. Pe lângă atitudini răspicate, a transmis public sentimentul și certitudinea că statul român, membru al NATO, UE și cu componente ale scutului antirachetă pe teritoriul său, la cel mai înalt nivel este hotărât, statornic, neșovăitor, de neclintit când vine vorba de acte de forță ce încalcă suveranitatea statelor și destabilizează o întreagă regiune, schimbându-i istoria. Mai mult, a fost primul șef de stat care, înainte de începutul conflictului a atras atenția tot în mod public în ceea ce privește Transnistria și riscurile evidente pentru Republica Moldova.
Și nu este pentru prima oară când face asta. În 2009, războiul din Georgia l-a determinat pe președinte să dea tuturor cancelariilor același mesaj.

În ultimele zile, după președintele Băsescu, și comandantul militar al trupelor NATO din Europa, Casa Albă dar și cancelarul german, Angela Merkel au atras ferm atenția Rusiei în privința acelorași riscuri. Ba mai mult, Merkel l-a sunat pe Vladimir Putin și i-a cerut să nu destabilizeze și Republica Moldova. Premierul român a evitat să dea un semnal în aceeași linie iar Ministerul român de Externe nici măcar n-a reacționat, în perspectiva unui asemenea pericol, printr-un comunicat.

Și în privința Republicii Moldova sunt explicații de necontestat în privința făgăduințelor asumate. Vorbim despre fapte și nu despre vorbe. Ca atare, puțini știu, mulți au uitat că la începutul fiecărui mandat de șef de stat pe care l-a obținut, prima vizită oficială a președintelui Băsescu a fost într-un stat- cheie: Republica Moldova. S-a întâmplat pe 25 Ianuarie 2005, imediat după câștigarea Președinției României și pe 26 Ianuarie 2010, la fel de rapid, după reconfirmarea consecutivă ca șef al statului român.
La fel de puțini cunosc faptul că, în diplomație și la nivelul percepției internaționale, prima vizită a unui șef de stat sau de Guvern, în general, trasează linia directoare, profilul, intențiile adevărate și anjamanentele celui care o înfăptuiesc.
Așa se face că, în privința președintelui Băsescu totul a fost clar de la bun început. Ajutarea Republicii Moldova și tractarea ei din zona de influență sovietică a fost și este pariul său. Până pe 21 Decembrie 2014, când iese din mandat.

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta, șef al Executivului și, de la bun început, potențial candidat la Președinția României nu a luat-o deloc pe același drum. Prima vizită din mandatul său de șef al Guvernului de la București a fost pe o linie strategică cu totul diferită. A luat-o pe calea Uniunii Euroasiatice, adică acea URSS 2.0. pe care Vladimir Putin dorește s-o impună vremurilor noastre. A început cu Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan și a finalizat cu China. Alături i-au fost prietenii cu interese de afaceri atât în Uniunea Eurasia cât și în China partidului comunist.

Când un premier cu perspectivă, șef al unui Guvern dintr-un stat NATO, UE și scut antirachetă amplasat pe teritoriul său, alege de la bun început acest drum, atrage în mod evident atenția. Apoi, premierul și prietenii săi apropiați au încercat să diminueze curiozitatea Occidentului în privința realelor sale intenții. A poposit în Germania, a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden în fața căruia și-a luat o serie de angajamente în direcționarea sănătoasă a României. La nici două luni, toate promisiunile au fost încălcate prin Marțea Neagră, prin amenințările la adresa companiei Chevron, prin atacurile la adresa Justiției și prin definirea ca partener strategic a Chinei.

Premierul României nu părea să știe, și asta încă de la începutul mandatului său, că România are deja parteneriat strategic cu China semnat din 2004, de fondatorul partidului său care-l contrazice astăzi. Totuși, se vede că a împrumutat pasiunile mentorului său, Adrian Năstase pe care acum câțiva ani le mărturisea nestingherit, așa cum vedeți mai jos: “Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”. România mai are semnate și alte 11 parteneriate strategice, pe care deseori premierul a părut să nu le cunoască. Însă cel cu Statele Unite ale Americii este, fără niciun dubiu, fundamental. Însă tocmai acesta pare să-l intereseze cel mai puțin.

În tatonarea vizitei la Kremlin ce se pregătea pentru această vară, pe 7 Februarie acest an, șeful Executivului român ia din nou drumul Rusiei 2.0. . Se duce la Soci ca să participe la deschiderea Olimpiadei și să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Puternicii lideri occidentali au boicotat cu intenție desfășurarea de forțe a președintelui rus și reuniunea lor sub bagheta lui. Nu și potențialul candidat la Președinție al României, șef al Guvernului în exercițiu. Victor Ponta stat în aceeași sală ca să-l asculte pe Vladimir Putin cu Victor Ianukovici al Ucrainei, Alexander Lukashenko al Belarusului, președintele Chinei, Xi Jinping, Nursultan Nazarbayev al Kazahstanului, Ilham Alyev al Azerbaidjanului, Kim Yong- Nam al Coreei de Nord, Recep Erdogan al Turciei, alți oligarhi dar și Plamen Oresarski al Bulgariei, Rusia invitând și Bulgaria să facă parte din URSS 2.0. pentru împărtășirea și fructificarea “celor mai bune din valorile Uniunii Sovietice”. În acest tablou, cu intenție Victor Ponta s-a încadrat. Nu l-a forțat nimeni. A făcut-o de bună voie. Și nici măcar n-a zis că nu i-a plăcut.

Acum, pe fondul evoluțiilor extrem de periculoase din zonă și a masării trupelor ruse la frontiera cu Ucraina, președintele României a spus oficial ca va atrage atenția șefilor de stat și de guvern prezenți la Summitul Securității Nucleare de la Haga de nevoia de repoziționare în zonă a resurselor militare ale NATO, ca urmare a activităților militare de necontestat ale Federației Ruse. Foarte probabil, acesta a fost mesajul României transmis și în timpul întâlnirii cu președintele american, Barack Obama dar și avertismentul dat tot de președinte lui Serghei Lavrov, omul de fier al diplomației ruse.

În aceeași linie, și întreaga administrația americană tot ieri s-a arătat “foarte îngrijorată de riscul unei escaladări” creată de prezența trupelor ruse la frontiera cu Ucraina. A fost nominalizat clar Estul și Sudul Ucrainei. Washingtonul a anunțat că “observă îndeaproape” mișcările soldaților.

Din acest episod, Guvernul român cu intenție a lipsit. Din nou, s-a fofilat.

Când la graniță se schimbă istoria cu Kalashnikovul, când o întreagă regiune se zbuciumă și marile puteri ale lumii se poziționază răspicat, când în joc este democrația și libertățile oamenilor, șeful Guvernului de la București pare că are în plan o cu totul altă direcționare strategică a statului după mari eforturi de aderare și după 25 de ani trecuți de la Revoluție.
Un mic pas pentru un politician, un salt uriaș și extrem de păgubitor pentru sănătatea României și regiunii: V.V.Ponta ține cu tot dinadinsul să fie primit, în acest an, de V.V.Putin pe covor roșu în Kremlin. Și după aceea, încotro?

În toamnă- Septembrie 2014, foarte probabil deja candidat la Președinție, s-a anunțat deja că va lua, din nou, drumul Beijingului, într-un stat comunist, socialist, cu sistem monopartit.
Ca atare, URSS 2.0. și Republica Populară Chineză reprezintă, fără niciun dubiu, axa definitorie pentru el.
Iar întrebarea firească este următoarea: cumva aceasta este și direcția înțeleaptă pe care trebuie s-o urmeze întreg poporul român odată cu el?

P.S. O informație pe care am uitat să o includ în scurta analiză dar care spune totul: în Consiliul de Securitate ONU, în subiectul crizei din Ucraina, China- aliat tradițional al Rusiei- s-a abținut. Rusia, evident, și-a folosit dreptul de veto.

Interviu Victor Ponta, pe vremea când era președinte TSD al PSD- Guvernarea Adrian Năstase.

Februarie 2014. Participarea premierului la Soci, Rusia. În timpul discursului lui Vladimir Putin. La masa alăturată Victor Ianukovici, Ucraina..

24 Martie 2014. Summitul de la Haga. Întâlnire președintele Băsescu- președintele SUA, Barack Obama.

24 Martie 2014. Summitul de la Haga. Întâlnire președintele Băsescu- Serghei Lavrov,șeful diplomației ruse.

24 Martie 2014. Telefonul vicepreședintelui SUA, Joe Biden, dat președintelui Băsescu.

24 Martie 2014. Mesajul video al Adjunctului Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland, către români: “Vreau să reafirm în fața poporului român că Statele Unite își respectă angajamentele”:

ARTICOLE SIMILARE
6 Comentarii
  1. Răspunde

    nelu_mariuta

    25 martie 2014 18:22:25

    Superba analiza Sorina Matei. Bravo. L-ai caracterizat exact cine estye pe acest politruc ponta care distruge Romania prin atitudinea sa

  2. Răspunde

    Anonim

    25 martie 2014 18:53:40

    mai bine si asa de clar nu se putea !

  3. Răspunde

    politicstand

    25 martie 2014 21:31:33

    Chiar ambiguitatea asta am remarcat-o și eu. Sunt totuși curioasă de cine se simte VV Ponta mandatat când ia o asemenea linie politică în numele României, ostilă Occidentului, favorabilă și chiar slugarnică față de Rusia și China?

  4. Răspunde

    Olguta Serbanescu

    25 martie 2014 21:31:42

    Foarte buna analiza. Mi se pare straniu ca acesti doi oameni au aceleasi initiale VV P.

  5. Răspunde

    Anonim

    26 martie 2014 11:37:04

    "Valoarea unui om rezida in ce da el, nu in ceea ce este capabil sa primească" Einstein.
    Ați văzut cumva ca vvp sa dea ceva in afara de minciuni ?Ati văzut cumva ca actualii aleși sa dea ceva sau doar sa primească? De aceea se apară între ei ! Pentru ca nu sunt in stare sa dea acestui popor nimic valoros!!!!
    "Cu onoarea nu se fac compromisuri" ! Napoleon

  6. Răspunde

    Nicu

    26 martie 2014 12:21:27

    Inca un articol excelent. Te urmaresc de mult timp. Bravo!

LASĂ UN COMENTARIU