Investigaţii/Justiţie

Mai bun ca Morar

27 februarie 2013

“Să nu fie Morar!” De ce să nu fie Morar? “Să nu fie! Asta e cel mai important”.
Niciodată n-am să înțeleg această fixație, înverșunare a întregii clase politice. “Morar că ne-a distrus partidul”. “Morar ne-a distrus Transilvania”. Asta auzeai de la PDL-iști. “Morar o să ne rupă coaliția”. “Morar ne dă jos miniștrii. Nu vezi că ușor ușor ajungem cu toții la DNA? “- spuneau și când erau la guvernare. Morar a fost, în ultimii ani, cu certitudine, spaima tuturor. Obsesia constantă. Să nu fie Morar- cred că și astăzi spune PDL.

Puțini își mai aduc aminte dar, în decembrie 2011, în mai multe ieșiri publice succesive, chiar președintele Traian Băsescu a dat de pământ cu întreaga echipă de la DNA condusă de Daniel Morar. Președintele a fost taxat dur atunci. Și pe bună dreptate. O mare parte din acele reproșuri erau incorecte. De la achitări, la probele cerute Parlamentului și până la acuzația că “procurorii distrug cariere”. Avea dreptate când se întreba de dosarele în care nu se mai întâmplă nimic dar, de exemplu, criticile la adresa lui Lucian Papici, procurorul șef al Secției de Combatere a Corupției din DNA, au fost profund greșite. Președintele probabil văzuse în spațiul public fragmentele antice din discuțiile în care apărea Papici, dar nu le ascultase în integralitatea lor. Procurorul are, da, într-adevăr, o minte speculativă. Oricum, atunci Papici a fost pus la zid degeaba. Remember aici și aici. Presiunea guvernării era puternică.
În orice caz, nimeni nu cred că i-a avut vreodată la suflet pe oamenii din DNA.

“Spune-ne de Daniel Morar ceva…Numai de bine…”, se ruga pe 3 August anul trecut, Vosganian de Antonescu în toiul suspendării. Parcă-l și văd, cu ochii mari, umezi, cât cepele. Sânge, puțin sânge voia… Orice, orice, orice de cu și despre Daniel Marius Morar.
“În română sau în engleză? Ca să știu să fac și eu un efort. Da.. Deci mandatele lui Morar se prelungesc legal de către ea, Kovesi, atâta vreme cât decizia ministrului Justiției de a nu face o altă propunere se produce”, răspunde liberalul șef interimar la Cotroceni, prezent la partid.
“Păi de ce? (…) Da’ stai puțin, el nu poate fi demis? Dacă după aceea lucrurile se normalizează…Nu trebuie să mai stăm 7 luni cu el, nu?”, îi sticlesc din nou ochii lui Vosganian.
În discuție, intervine și marele maestru în viață, Sorin Roșca Stănescu: “Dacă se uzează de decizie, el poate fi până la moarte…Dar decizia asta nu se poate da de către președintele interimar?”
Crin: “Nu, nu…”.

Să nu fie Morar- țipă, bineînțeles, și actuala guvernare. Iar ca să nu fie Morar sunt efectiv în stare să propună orice alt procuror. Nu contează că omul nu știe noțiuni de bază, nu contează că n-a făcut niciun dosar greu în carieră, nu contează nici că măcar n-a citit bilanțurile DNA sau pe cele ale Parchetului General. Nicidecum nu contează că nu e un om credibil, nu contează nici că nu e un bun profesionist sau că are un trecut dubios și caracter pe măsură. Nu contează nici măcar că apare în discuții cu penalii. Nu, nu contează nimic. Chiar absolut nimic. Contează un singur lucru: să nu fie Morar!

Atunci când un procuror ca Morar este atât de urât cu toată puterea, visceral aproape, de o întreagă clasă politică asta cred că este foarte bine. Este, într-un fel, proba supremă. Asta înseamnă că Morar și-a făcut treaba pe scurt. Grija principală a unui șef DNA sau Procuror General nu este să dea câte 20 de interviuri pe zi, să-și facă imagine, să răspundă la telefoane sau să fie iubit de politicieni. Nu, nici nu trebuie să stea cu ei de vorbă. Treaba principală a unui om într-o asemenea poziție e una singură: să reducă corupția. Dar ce te faci când exact clasa politică profund coruptă trebuie să-și numească vânătorul? Îl vor pe Morar? Normal, vor pe oricine, dar pe Morar nu.

Toate bilanțurile DNA arată în cifre efectele importante ale prezenței lui Morar în fruntea ei. DNA ca instituție s-a remarcat pozitiv în majoritatea rapoartelor MCV ale Comisiei Europene. Așa, și ce dacă- spun toți la unison. Nu, să nu fie Morar.
Nu contează nici că personalitatea intransigentă a lui Morar și, mai ales, faptul că 7 ani a dus în spate tot ce înseamnă corpuție la nivel înalt în România, cu sub 10% achitări, l-au făcut să capete respect internațional.
În geneal, nimic nu contează. Echipa lui Morar nu contează nici ea. De ce? Pentru că e a lui Morar. Argumentul suprem. Truismul perfect.

Nu mai există un alt procuror în țara asta în afară de Morar? E ultima modă de combatere a subiectului. Normal că există. Există și Irimie, și Miclescu, și Bălan, și Nițu, și Sâmpetru. Există tot felul de catastrofe. Și Cătălin Voicu sau Mitică Iliescu pot face niște recomandări, evident.
Există și oportuniști, și oameni slabi, și procurori dispuși să răspundă numai la telefoane importante, să bea câte o cafea sau să lustruiască bocancii oricărui politician, nu asta e problema. Problema e de opțiune. Ce variantă alegi…
Sunt, pe de altă parte, convinsă că sunt și oameni buni. Foarte buni. Dar oameni care n-au încredere să intre în cursă. De ce? Pentru că știu în sinea lor că nu va fi selectat chiar omul cel mai bun. Cine e cel mai bun? – o altă discuție. Cel mai bun se măsoară în dosare grele sfârșite prin condamnări, cel mai bun se măsoară în cifre și probitate profesională. Sec, tehnic, inuman aproape. Nu e un concurs de frumusețe. E doar Justiția acestei țări.

Greșeala supremă a făcut-o Pivniceru și liberalii ei dragi. Printr-o bătaie de joc a compromis procedura de desemnare a capilor Justiției. Nici n-au interesat-o efectele. “Și ce-o să faceți dacă o să intre în cursă numai exotici?”, a fost întrebată. “O să desemnez exotici”, a răspuns. Replica ce frizează inconștiența supremă a fost dată chiar de ministrul Justiției al acestei țări.
Să discreditezi, să pui în pericol cu bună știință un asemenea proces și după aceea să te întrebi de ce oamenii buni n-au încredere- asta e prostie în formă brută. Doar și pentru acel răspuns, bașca cele două catastrofe umane selectate, n-ar mai fi trebuit să fie ministru al Justiției în acest stat.
Dar pentru că ai renunțat la întreaga carieră faci orice, nu? În speranța unui mandat de judecător CCR. Asta e singura explicație logică ce stă în picioare.
Niciodată n-am să înțeleg o asemenea gândire, un astfel tip de oameni, oricum s-ar numi ei.
Indiferent ce meserie ai avea, nu, în viață, nu poți și nu trebuie să faci orice când vine vorba de tine și de consecințele acțiunilor tale ce se răsfrâng direct în toată societatea. Nu, în viață chiar nu poți să faci orice când vine vorba de Justiția unui stat.

Acum, Pivniceru și tot USL trebuie să găsească un procuror mai bun ca Morar care să intre în cursă.
Mi-e greu să cred că vor reuși.

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU