Investigaţii/Justiţie

Ioan Talpeş: “Acţiuni banditeşti, personaje execrabile”

20 martie 2010

În urma postării “Gruparea Mitica-Voicu.2004. Ultimul tun. Infamul decret” am primit următoarele precizări din partea fostului consilier prezidenţial, fost ministru, Ioan Talpeş:

Stimata doamnă Sorina Matei,

“Gruparea Mitică-Voicu.2004. Ultimul tun. Infamul decret” reprezinta, cel putin pentru mine, un inceput in materie de deontologie.

Spun – inceput – din motive ce se sustin prin chiar limitele abordarii, permitandu-mi sa ma exprim si asupra continuarii unei practici ce nu are nimic cu un demers corect, ba chiar poate sa puna sub semnul intrebarii intreaga actiune. Asta, cu atat mai mult, cu cat ne aflam in fata unui profesionist al condeiului si informatiei, cu experienta recunoscuta.

Ma refer la fraza : „De ce a fost nevoie ca Ioan Talpes sa se duca personal cu decretul la Adrian Nastase pentru contrasemnare ?”

Nu stiu de unde aveti aceasta informatie. Va pot garanta ca nu am auzit despre acel decret decat dupa ce a fost semnat si a aparut in Monitorul Oficial, considerandu-l o grava eroare, cu repercusiuni majore asupra imaginii presedintelui Ion Iliescu.

Tin sa va precizez ca la acea data eu eram ministru de stat in cadrul guvernului Romaniei si nu aveam nicio abilitate in materia promovarii unor astfel de acte.

De altfel, Dvs. ati fi putut sesiza din demersurile intreprinse ca Ioan Talpes nu s-a aflat in nici o relatie si nu a facut nici un gest in favoarea vreunui condamnat.

Mai mult chiar, persoana care indeplinea functia de consilier juridic la Presedintie poate sa va confirme interventia mea, nu numai sub aspectul reprosurilor ci si a acuzelor pe care le-am formulat la adresa sustinatorilor acelei actiuni banditesti, promovata de niste personaje execrabile care au maculat si continua sa murdareasca viata politica in Romania.

Sper ca, in urma acestui demers, voi avea sansa unor precizari din partea dvs., stimata doamna Sorina Matei.

Astept cu incredere,

Ioan Talpes

Şi acum precizările mele:

Stimate domnule Ioan Talpeş,  

Trecând peste comentariile dumneavoastră referitoare la deontologie, consider că prezentarea subiectului referitor la graţierile din decretul 1164/2004 este cel puţin justificată, având în vedere consecinţele grave ale acelui act dar şi puterea pe care o aveau, în acea perioadă, în structurile de putere şi de securitate ale statului român, două personaje importante şi acum. Şi mă refer aici strict la numiţii Dumitru Venicius Iliescu şi Cătălin Voicu.

Ştiu foarte bine că, în acea perioadă şi, mai precis, pe 15 decembrie 2004, eraţi ministru de stat în Guvernul Adrian Năstase. Coordonaţi, la acea vreme, activităţile din domenii ca Apărare Naţională, Integrare Europeană şi Justiţie. Dar, în acelaşi timp, ştiu şi mă bazez pe sursele acestei informaţii, că dumneavoastră personal v-aţi dus la premierul de atunci, Adrian Năstase, cu decretul în mână pentru contrasemnare. 

Oricum, în întregul context al apariţiei, în Monitorul Oficial, a decretului 1164/2004, această informaţie era un simplu detaliu.

Nu ştiu şi nici nu am avut vreo informaţie că aţi fi făcut demersuri în favoarea unui condamnat dar, în acelaşi timp, nu pot să uit că, din decembrie 2000 şi până în 10 martie 2004, aţi fost consilier prezidenţial, şef al Departamentului Securităţii Naţionale şi şef al Administraţiei Prezidenţiale.

Tocmai de aceea, nu pot să iau deloc în serios şi nicidecum să consider credibile afirmaţiile dumneavostră referitoare la „reproşurile şi acuzele” formulate la adresa „susţinătorilor acelei acţiuni banditeşti, promovată de nişte personaje execrabile care au maculat şi continuă să murdărească viaţa politică din România.

Ţin să vă amintesc faptul că respectivele „personaje execrabile” cu acţiunile lor „banditeşti” cu tot au activat fără nicio problemă chiar în Departamentul Securităţii Naţionale, condus de dumneavoastră, din decembrie 2000 şi până în martie 2004. Generalul Dumitru Venicius Iliescu a fost consilier de stat iar Cătălin Voicu – consilier. Ambii în subordinea dumneavostră.

În plus, dacă memoria nu-mi joacă feste, din aprilie 1992 şi până în iulie 1997, aţi fost director al SIE. În timp ce omologul dumnoavoastră de la SPP era însuşi generalul Dumitru Venicius Iliescu. Aşadar, aţi colaborat, de plăcere sau nu, pe teme de securitate şi siguranţă naţională.

Mai mult, nu-mi aduc aminte să vă fi delimitat, din acea perioadă şi până acum de „acţiunile banditeşti” ale acestui personaj „execrabil”. Drept dovadă, după plecarea dumneavoastră de la SIE şi venirea la Palatul Cotroceni, în 2000, aţi reluat colaborarea cu Mitică Iliescu, luându-l subordonat. Iar, în plus, aţi acceptat să-l luaţi în Departament şi pe Cătălin Voicu.  

În speranţa unor explicaţii mai clare privind motivele colaborării şi acţiunile „banditeşti” săvârşite de Dumitru Venicius Iliescu şi Cătălin Voicu, exact din Departamentul Securităţii Naţionale, departament condus de dumneavostră, până în martie 2004, vă mulţumesc anticipat pentru amabilitatea cu care îmi veţi răspunde.

Cu aceeaşi încredere,

Sorina Matei

P.S.Şi încă ceva în legătură cu acest decret. O omisiune a mea în postarea anterioară.

Primul personaj din decret, Mihai Gheorghe, zis şi Dodo, din Strehaia-Mehedinţi era condamnat pentru săvărşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată la efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate. Iar prejudiciul adus statului român a fost, la vremea aceea, de nouă miliarde de lei.

Precizarea pe care o fac este în legătură cu statutul pe care l-a avut în infamul decret acest personaj. Şi sunt absolut sigură că locul natal şi relaţia cu generalul Venicius l-au ajutat mult. Strehaia-Mehediţi. Patria lui şi a lui Mitică Iliescu.

Ei bine, acestui om, Mihai Gheorghe i-a fost graţiată întreaga pedeapsă aplicată. Şi este posibil ca el, atunci, să nu fi fost nici măcar în închisoare. Tocmai de aceea, în corpul decretului, există un articol ( Art.1) scris special pentru el, cu dedicaţie.

Restul de 45 de personaje au căzut sub incidenţa unui articol separat. Art. 2.- graţierea restului rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoare. Deci sentinţa penală nr. 821/2003 a Judecătoriei Strehaia , Decizia penalã nr. 730/2004 a Curţii de Apel Craiova şi, în general, Justiţia şi legile din ţara asta nu valorau şi probabil că nici acum nu valorează nimic pentru Mitică Iliescu.

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU