Politic

EXCLUSIV. SOLICITATĂ SĂ EXPLICE OFICIAL ŞI LEGAL PREVEDERILE DIN CODURILE DE PROCEDURĂ PENALĂ DIN ALTE STATE MENTIONATE EXPRES ŞI OFICIAL DE CCR DAR CARE NU EXISTĂ, SPUN CU TOTUL ALTCEVA, NU SUNT ÎN VIGOARE SAU SUNT GREŞITE, CURTEA CONSTITUTIONALĂ OFERĂ UN RĂSPUNS- ŞOC: “NU CONSTITUIE INFORMATII DE INTERES PUBLIC”. DEŞI ABSOLUT TOATE PREVEDERILE SUNT DEJA PUBLICE.

15 aprilie 2016
  • Cele 11 prevederi indicate greşit de către Curtea Constituţională sunt publice şi se regăsesc în Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016, pot fi consultate public în aceeaşi decizie publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, ce a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi are putere de lege
  • Prevederile originale ale Codurilor de Procedură Penală indicate expres în Motivarea CCR a deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016 pot fi de asemenea consultate public pe siteurile de specialitate din statele respective
  • Deşi CCR susţine că informaţiile şi şedinţa nu sunt destinate publicităţii, judecătorul Daniel Morar susţine că dezbaterea a avut loc în şedinţă PUBLICĂ
  • CCR nu-şi mai recunoaşte nici judecata asupra deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016, spunând că ea s-a realizat doar pe legislaţia naţională. Chiar decizia contrazice CCR: au fost reţinute prevederi din 14 state. 11 au fost indicate greşit
  • CCR nu a dorit să dezvăluie numele judecătorului raportor al Deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016, deşi acesta a fost judecătorul Daniel Morar
  • Judecătorul Daniel Morar afirmă că CCR nu primeşte tot dosarul de la instanţă. Regulamentul legal al Curţii şi chiar decizia CCR îl contrazic pe Morar: judecătorul raportor poate cere tot dosarul de la instanţă
  • Judecătorul Daniel Morar susţine că niciodată nu s-a pus în discuţie problema inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Chiar decizia CCR îl contrazice pe Morar: doi judecători ai CCR au făcut opinie separată susţinând că excepţia este inadmisibilă
  • Curtea Constituţională susţine oficial că înregistrarea sesizării a fost pe 18 Iunie 2015, Daniel Morar afirmă că înregistrarea a fost în Mai 2015
  • Judecătorul Daniel Morar susţine public faptul că s-au prezentat toate punctele de vedere, CCR spune chiar în decizie că la Curte nu au fost comunicate toate punctele de vedere. Punctul de vedere al Guvernului şi al preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului au lipsit

     

Un răspuns oficial al Curţii Constituţionale, transmis pe 31 Martie 2016, în urma unei solicitări transmise pe 22 Martie 2016, în virtutea corectei informări a opiniei publice, transparenţei decizionale, în baza art. 31 din Constituţia României privind dreptul la informaţie/ Capitolul II Drepturi şi libertăţi fundamentale şi în baza legii 544/ 2001 privind liberal acces la informaţiile de interes public, în care se solicita Curţii să explice cum de prevederile expres indicate chiar de instituţie, în mod public, din Codurile de Procedură Penală din 11 state nu coincid cu cele scrise şi publicate în Decizia 51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, Curtea Constituţională susţine public şi oficial că: 

 

În privinţa celorlalte aspect la care solicitaţi “explicaţii” ce vizează analiza comparativă a prevederilor legale menţionate în solicitarea dumneavoastră, vă informăm că judecata de constituţionalitate se poartă asupra legislaţiei naţionale şi se realizează în raport cu textele Constituţiei României, astfel încât cele solicitate nu constituie “informaţii de interes public”, în accepţiunea prevederilor art. 2, lit. b din Legea 544/ 2001.


Curtea Constituţională explică faptul că tot ceea ce este deja public şi de interes public nu este de interes public
Potrivit legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, art. 2, litera b (click lege 544) “prin informaţie de interes public se înţelege ORICE INFORMAŢIE care priveşte activităţile sau REZULTĂ din ACTIVITĂŢILE unei autorităţi publice sau instituţii publice, INDIFERENT de suportul ori de forma sau modul de exprimare al informaţiei”.
Ca atare, răspunsul oficial al CCR este cu atât mai surprinzător cu cât nu numai că “explicaţiile” şi informaţiile oficiale cerute în baza legii 544/ 2001 REZULTAU din activităţile Curţii Constituţionale, dar vizau prevederi publice aflate atât în Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 (foto mai jos), în Monitorul Oficial de pe 14 Martie 2016, dar şi în legislaţia internaţională ce poate fi consultată public, legislaţie ale cărei prevederi au fost folosite greşit de către CCR. 

În baza legii şi Constituţiei, CCR i s-a solicitat să indice cu exacitate care au fost elementele de legislaţie comparată, soluţiile de doctrină şi jurisprudenţă română şi străină folosite, chiar în baza regulamentului CCR. 


Art. 47, alin 5, din Regulamentul CCR publicat în Monitorul Oficial din 27 Martie 2012 (click Regulament CCR), care spune
că “
JUDECĂTORUL- RAPORTOR, ANALIZÂND proiectul de raport, punctele de vedere şi relaţiile cerute, soluţiile din doctrina şi JURISPRUDENŢĂ română şi STRĂINĂ, precum şi oricare alt element necesar
dezbaterilor, ÎNTOCMEŞTE UN RAPORT SCRIS ASUPRA CAUZEI”.
 

Astfel, tot în baza legii şi Constituţiei, Curţii Constituţionale i s-a cerut să “explice” cum articolul 110 J din CPP al Germaniei, menţionat expres în decizia 51 din 16 Februarie 2016 a CCR nu există în Codul de Procedură al Germaniei, cum explică Secţiunea 88 din CPP al Slovaciei, articolele 86-87 din CPP al Republicii Cehe, articolul 48-17 din CPP al Luxemburg, secţiunea 3 din Legea Supravegherii în procesele penale din 2009 din Irlanda, art. 126 indice 1 din CPP al Estoniei, art. 172 alin 1, punctul 8, artocolul 10c din CPP al Bulgariei, capitolul 23 din CPP al Suediei, articolul 251 din CPP al Greciei susţin de fapt cu totul altceva decât ceea ce a indicat public şi oficial Curtea Constituţională în motivare. (click erori grave în moticarea CCR, analiză 1, analiză 2, analiză 3)
Răspunsul CCR, în numele celor 9 judecători, a fost: “În privinţa celorlalte aspecte la care solicitaţi “explicaţii” ce vizează analiza comparativă a prevederilor legale menţionate în solicitarea dumneavoastră(…) nu constituie “informaţii de interes public”, în accepţiunea prevederilor art. 2, lit. b din Legea 544/ 2001.”, ignorând faptul că toate prevederile atât cele greşit indicate cât şi cele originale- sunt publice şi reprezintă deja informaţii de interes public.


CHIAR DACĂ ŞEDINŢA NU ESTE PUBLICĂ, JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE CĂ “DEZBATEREA EXCEPŢIEI A AVUT LOC ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ”

Deşi răspunsul oficial al Curţii Constituţionale, în numele tuturor celor 9 judecători ai CCR, există din 1 Aprilie 2016, iar el spune că nu constituie “informaţii de interes public” explicaţiile prevederilor care oricum sunt publice- atât cele indicate greşit cât şi cele originale/ reale– judecătorul CCR, Daniel Morar susţine într-un interviu dat în numărul 633, 7-13 Aprilie din Dilema Veche, în această săptămână (click interviu Morar), că “dezbarerea excepţiei a avut loc ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ, unde s-au prezentat toate părţile şi deci toate punctele de vedere. Prin urmare, CCR nu a desfăşurat nicio activitate ocultă în această chestiune”.
Numai că răspunsul oficial oferit de CCR contrazice susţinerile judecătorului Daniel Morar.

 

 
CCR NU-ŞI MAI RECUNOAŞTE NICI PROPRIA JUDECATĂ PE JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ 
Mai mult, Curtea Constituţională, la fel de surprinzător, susţine că, în cazul Deciziei nr.51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial de pe 14 Martie 2016, “judecata de constituţionalitate” s-a purtat “asupra legislaţiei naţionale şi se realizează în raport cu textele Constituţiei României”, contrazicându-şi chiar propria
motivare care, la punctul 36, spune în clar următoarele
: “Cu privire la aspectele mai sus analizate, Curtea REŢINE că, în mai multe state ale Uniunii Europene, dispoziţiile Codurilor de Procedură Penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică şi de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare şi previzibile şi vizează doar organele judiciare. În acest sens, codurile naţionale de procedură penală prevăd în mod expres că activitatea de supraveghere tehnică este înfăptuită de către judecătorul de instrucţie, de organele de urmărire penală şi organele poliţiei şi că, din punct de vedere tehnic, la realizarea acesteia sunt obligare să colaboreze, la nevoie, persoane juridice din domeniul furnizării de servicii de telecomunicaţii sau din alte domenii expres şi limitative prevăzute de legea procesual penală. SUNT RELEVANTE ÎN ACEST SENS dispoziţiile”- indicând apoi expres 14 state, în 11 dintre acestea indicaţiile fiind greşite. 
Mai mult, în răspunsul oficial oferit, Curtea Constituţională, susţine că majoritatea informaţilor de interes public socilitate în legătură cu Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 “nu sunt destinate publicităţii”, punându-le în legătură directă cu deliberările plenului, inclusiv numele judecătorului raportor nefiind dezvăluit în urma cererii prin adresă oficială.
Asta deşi desemnarea pentru soluţionarea unei cauze şi numele judecătorului raportor nu sunt secrete, potrivit chiar legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CCR. Iar numele judecătorului raportor pentru decizia 51 din 16 Februarie 2016 a fost Daniel Morar. 
În baza legii şi Constituţiei, singurele informaţii oferite de CCR au fost că numele magistratului asistent care a participat la dezbateri şi a certificat decizia se află publicat în Monitorul Oficial al României partea I. Numele magistratului asistent care a certificat decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 este Cristina Teodora Pop.
 
De asemenea, CCR a admis că preşedintele Curţii, Augustin Zegrean a certificat Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.190 din 14.03.2016, aşa cum certifică toate deciziile transmise spre publicare, conform prevederilor art.60 alin.(2) din Legea nr.47/1992, şi a spus oficial că data exactă la care a fost înregistrată sesizarea CCR, prin încheiere a instanţei de judecată ( Tribunalul Bucureşti- Secţia I Penală), a fost pe 18.06.2015 pentru Dosarul nr.1087D/ 2015.

 

CCR SUSŢINE OFICIAL CĂ ÎNREGISTRAREA SESIZĂRII A FOST PE 18 IUNIE 2015, MORAR DĂ O ALTĂ DATĂ: MAI 2015
În acelaşi interviu dat în această săptămână, în numărul 633, 7-13 Aprilie din Dilema Veche, judecătorul CCR, judecătorul Daniel Morar arată că “dosarul era pe rolul Curţii din Mai 2015, deci cu aproximativ opt luni înainte de pronunţare”, deşi oficial CCR susţine că data exactă a înregistrării a fost 18 Iunie 2015 şi nu Mai 2015.
Tot regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012, susţine clar la art. 47, alin 6 că în cazul hotărârilor asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile (situaţia D- alineat din art 146 Constituţia României) “termenul de depunere a raportului nu poate depăşi de regulă 90 de zile de la data înregistrării sesizării”. 
Iar potrivit răspunsului oficial al CCR, înregistrarea sesizării a fost 18 Iunie 2015, cu 8 luni înainte să pronunţe CCR decizia nr.51 din 16 Februarie 2016. 
 
JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE PUBLIC FAPTUL CĂ S-AU PREZENTAT TOATE PUNCTELE DE VEDERE, CCR SPUNE CHIAR ÎN DECIZIE CĂ NU AU FOST COMUNICATE TOATE PUNCTELE DE VEDERE

 

Judecătorul mai susţine şi că CCR a cerut puncte de vedere, aşa cum prevede legea, de la Guvern, de la Avocatul Poporului, de la Senat şi de la Camera Deputaţilor. Motivarea Decizia nr.51 din 16 februarie 2016 arată că Senatul, Camera Deputaţilor şi Guvernul ( click adresa Guvernului care NU a ajuns la CCR) nu au transmis puncte de vedere la Curtea Constituţională, însă în acelaşi interviu, acelaşi judecător Daniel Morar afirmă cădezbarerea excepţiei a avut loc în şedinţă publică, UNDE S-AU PREZENTAT TOATE PĂRŢILE ŞI DECI TOATE PUNCTELE DE VEDERE”. 

 

JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE PUBLIC FAPTUL CĂ CCR NU PRIMEŞTE TOT DOSARUL DE LA INSTANŢĂ ÎN TIMP CE LEGEA, REGULAMENTUL ŞI CHIAR DECIZIA CCR ARATĂ CĂ JUDECĂTORUL RAPORTOR POATE CERE TOT DOSARUL DE LA INSTANŢĂ 

În acelaşi interviu (foto mai jos), judecătorul CCR, Daniel Morar mai spune că ”Curtea nu primeşte însă tot dosarul de la instanţa pe rolul căreia se află litigiul. Ea primeşte doar încheierea, în care există o sumară trecere în revistă a cauzei şi excepţia de neconstituţionalitate a părţilor. Nicăieri, niciodată, înainte de soluţie nu s-a pus problema inadmisibilităţii acestei excepţii. De ce? Judecătorul fondului, adică judecătorul de la instanţa care ne-a sesizat pe noi, verifică dacă excepţia e admisibilă, deci dacă are legătură cu cauza. Şi judecătorul ne-a spus că are legătură cu cauza.

În faţa Curţii a existat o dezbatere publică în care nimeni n-a invocat această chestiune a admisibilităţii şi, prin urmare, am ajuns să decidem. În acel moment, Curtea nu avea de unde să ştie dacă interceptările au fost realizate pe vechiul sau pe noul Cod şi, prin urmare, s-a pronunţat pe fondul chestiunii. (…) Dar într adevăr, ideea inadmisibilităţii a apărut în spaţiul public după ce Curtea s-a pronunţat. Iar Curtea Constituţională nici nu-şi explică deciziile. Ea doar şi le motivează, iar motivarea e cît se poate de clară. Cert e că până cînd Curtea s a pronunţat, adică a redactat minuta, admite şi constată că nu s-a pus nici în cadrul Curţii şi nici în cadrul dezbaterilor, problema admisibilităţii”.

Numai că afirmaţiile judecătorului CCR, Daniel Morar, sunt contrazise în primul rând, chiar de motivarea publică a CCR.

Doi judecători ai Curţii, judecătorii Maya Simona Teodoroiu şi Tudorel Toader au făcut opinie separată la Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, susţinând că este inadmisibilă acceptarea excepţiei de neconstituţionalitate iar Avocatul Poporului a susţinut că actualele prevederi din Codul de Procedură Penală sunt legale. ( click decizia CCR cu opinii separate pe inadmisibilitate)



În plus, afirmaţiile judecătorului Daniel Morar, judecător raportor în decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 care spun că CCR “nu primeşte tot dosarul de la instanţa pe rolul căreia se află litigiul”, sunt contrazise chiar şi de prevederile legale, de care chiar el, judecătorul raportor Daniel Morar, trebuia să ţină cont.

 



Astfel–  “Judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale, dacă apreciază că este necesar, POATE SĂ SOLICITE INSTANŢEI TRIMITEREA DOSARULUI în care s-a ridicat excepţia sau a oricărui act, în copie certificată, din acest dosar [art.47 alin.(3) din Regulament şi art.3 din Hotarârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010].” ( click CCRsoluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate)
 
–  Art.47. alin (1) Dacă actul de sesizare vizează atribuţia Curţii Constituţionale prevăzută de art.146 lit.d) din Constituţia României, republicată, judecătorul-raportor VERIFICĂ dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992, republicată, şi, DACĂ ESTE CAZUL, VA SOLICITA COMPLETAREA ACTULUI DE SESIZAREstabilind şi termenul în care INSTANŢA SĂ RĂSPUNDĂ. (click Regulamentul deorganizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a fost adoptat prinHotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)
 
–  Art. 47, alin (3) Dacă judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale apreciază că ESTE NECESAR, se VA SOLICITA INSTANŢEI TRIMITEREA DOSARULUI ÎN CARE S-A RIDICAT EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE SAU A ORICĂRUI ACT, ÎN COPIE CERTIFICATĂ, din dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. (click Regulamentul de organizare şi funcţionare a CurţiiConstituţionale a fost adoptat prin Hotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şipublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)
 
–  Art. 47, alin 4Judecătorul raportor POATE SOLICITA consultaţii DE SPECIALITATE unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale. (click Regulamentul de organizare şi funcţionare a CurţiiConstituţionale a fost adoptat prin Hotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şipublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)
 
– Art. 47, alin 5. Judecătorul raportor, analizând proiectul de raport, punctele de vedere şi relaţiile cerute, soluţiile din doctrina şi jurisprudenţă română şi străină, PRECUM ŞI ORICARE ALT ELEMENT NECESAR DEZBATERILOR, întocmeşte un raport scris asupra cauzei. (click Regulamentul deorganizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a fost adoptat prinHotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)
 
– Art.3.
– După constituirea dosarului şi desemnarea judecătorului-raportor, acesta urmează să aprecieze dacă pentru examinarea excepţiei este necesar
SĂ SE SOLICITE DOSARUL CAUZEI DE LA INSTANŢA DE JUDECATĂ în faţa căreia s-a ridicat excepţia. (click HOTĂRÂRE privind constituirea şi conţinutul dosarelor având caobiect excepţii de neconstituţionalitate cu privire la care CurteaConstituţională este sesizată în temeiul art.146 lit.d) din Constituţie)
Mai mult, chiar CCR pe siteul său (click CCR soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate), potrivit prevederilor legale, spune că “legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată TREBUIE SĂ AIBĂ LEGĂTURĂ CU SOLUŢIONAREA CAUZEI ÎN ORICE FAZĂ A LITIGIULUI ŞI ORICARE AR FI OBIECTUL ACESTUIA”. Însă excepţia ridicată de cetăţenii arabi nu se referea la soluţionarea cauzei, iar interceptările în speţă nu vizau art. 142, alineatul 1 din actualul Cod de Procedură Penală ci vizau de fapt art. 91 indice 1 şi indice 2 din vechiul Cod de Procedură Penală, articole care oricum nu includeau sintagma “alte organe specializate ale statului” şi care fuseseră deja declarate constituţionale de către Curtea Constituţională, prin deciziile succesive nr. 410 din 10 Aprilie 2008 şi nr. 962 din 25 Iunie 2009.
Decizia publică şi oficială a Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, este general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi are putere de lege. Judecătorul raportor al deciziei Curţii Constituţionale a fost chiar judecătorul Daniel Morar. 
ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU