Politic

De la “spălare” la “trădare”. Cine-l punea pe Crin Antonescu Președinte interimar al României.

11 noiembrie 2013

Vă mai aduceți aminte? “Câte-o hârtie din trecutul fiecăruia (…) Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiția în mână, ai toată Curtea. Da, am Poliția. Vreau să-l arestez pe Onțanu, vreau să-i fac dosare lui Oprea. De jos dosarul, sus merge șnur“.
În 2008, Cătălin Voicu n-a ajuns ministru de Interne. Urma să ajungă după decembrie 2009, dacă Mircea Geoană câștiga Președinția României.

Să ne aducem la fel de bine aminte: în perioada 2008-2009, în Guvernul PDL-PSD, marea bătălie tot pe ministerul de Interne și DGIPI a fost. Au picat trei miniștri – Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Dan Nica- iar, în final, s-a rupt și Guvernul.

În campania pentru Președinție, să nu uităm: Marian Vanghelie, apărătorul lui Mircea Geoană și subordonatul lui  Cătălin Voicu/ Mitică Iliescu, se întâlnea cu Moș Crăciun pe bancă, în Parcul Cișmigiu care-i dădea documente, hârtiuțe. Sorin Roșca Stănescu, tot ca o întâmplare, îl acuza pe fratele Președintelui  României, Mircea Băsescu și implicit pe președintele Băsescu, candidat în alegerile prezidențiale, de implicare în niște afaceri legate de traficul de armament, acuzații foarte grave, menite să aducă un prejudiciu important de imagine, să atragă atenția nu numai intern ci și extern, acuzații niciodată dovedite.

Apoi a urmat altă acuzație gravă, pe aceeași filieră Roșca Stănescu: Băsescu a fost la Riad cu un avion folosit de Viktor Bout, cunoscutul traficant de armament. Documentele puse la dispoziție de Palatul Cotroceni, cât și imaginile din Riad, au arătat că președintele Băsescu n-a fost în avionul respectiv.

Dacă aș enumera toate mizeriile lansate pe piață în 24 de ani și umflate doar în anumite zone ale presei, probabil că aș scrie volume întregi. Aș începe cu celebrul caz Iliescu-KGB, aș trece și prin șantajul la adresa fostului președinte ANI și aș termina cu ce se întâmplă zilele acestea.

Important este de văzut că, în esență, întâlnim aceeași rețeță și, în scenariu, găsim aceleași instituții, aceleași zone din presă și același tip de personaje tributare și practicante a acțiunilor fostei Securități. Destul de des, toate acestea îl includ și pe Roșca Stănescu, fost colaborator al Securității, sub numele conspirative “Deleanu” și “H15”, așa cum el a recunoscut.

EPISODUL 1. Încheiat eșecul celei de-a doua suspendări, cineva pune pe piață “hârtiuța”. Nu una reală, ci o baterie de documente falsificate în scopul fabricării unui dosar penal în care să existe o acuzație extrem de gravă: spălare de bani. Cinci presupuse tranzacții din conturile unei firme off-shore din Cipru, care-i aparținea lui Sorin Ovidiu Vîntu, care oricum era anchetat pentru spălare de bani prin aceeași firmă dar și pentru tranzacții suspecte în Indonezia în scopul favorizării infractorului Nicolae Popa, sunt depuse la Parchetul General în luna Martie anul acesta de către o fundație apropiată de Dan Voiculescu.

Plângerea nu se depune oricum, ci sub forma unui denunț care proclamă că “sunt întrunite elementele constitutive ale unor fapte de natură a atrage răspunderea penală” dar care, culmea, cere extrem de evaziv tragerea la răspundere a persoanelor care se fac vinovate“. Fapta o stabiliseră: era penală. Dar nu se scrie niciun cuvânt despre nicio persoană, nimeni nu este nominalizat sau indicat, deși ținta era foarte clară: Traian Băsescu.

Putem să ne întrebăm, în mod logic, de ce s-a redactat astfel și deloc întâmplător. Iar aici sunt două explicații posibile: pentru că se știa că documentele sunt false și,  în cazul nominalizării precise a unor persoane, depunerea denunțului s-ar fi întors ca un bumerang în capul oamenilor lui Dan Voiculescu sub forma infracțiunii de denunț calomnios. În plus, orice altă nominalizare, în afara persoanei lui Traian Băsescu, ar fi distras atenția de la scopul inițial și poate că ar fi pus anchetatorii să-i ia la întrebări pe mandatarii financiari ai Alianței D.A, de la PNL sau PDL, iar asta nu ar fi convenit.
Așa, nu a fost indicat nimeni. Dacă n-ai denunțat pe nimeni, genericul “persoane care se fac vinovate” nu te pot trage la răspundere și, teoretic, ești protejat de Codul Penal. Denunțul calomnios este o infracțiune penală care se pedepsește cu închisoare până la 3 ani iar producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare până la 5 ani.

Din martie de când a fost depus denunțul, Parchetul General trimite speța la Parchetul Capitalei. Și de aici încep multe lucruri ce cu greu pot fi înțelese. Procurorii și polițiștii se apucă să lucreze la speță, deși în primul rând, pe documente ar fi trebuit să se pronunțe Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Dacă ele sunt reale sau nu. Oficiul nu spune nimic, insitituția fiind condusă de fostul consilier personal al ministrului de Interne, Radu Stroe, Neculae Plăiașu, fost șef al ANAF pe vremea lui Adrian Năstase, fost șef de diviziune în DGIPI.
Ca atare, procurorii de la Capitală și polițiștii caută acul în carul cu fân, din SUA până-n România și Cipru și invers, în așa-zisele documente fiind menționate și două instituții bancare americane intermediare. Totul sub atenta monitorizare a lui Dan Voiculescu. Trec opt luni și…nimic. Dosarul de spălare de bani nu era gata.

EPISODUL 2. Sorin Roșca Stănescu, aflat în dificultate în Justiție chiar din cauza sutelor de mii de euro și dolari primiți de la firma din Cipru a prietenului său, Sorin Ovidiu Vîntu, pe spețe de spălare de bani, intră în panică și iese la atac dar nu oricum. Alege să se protejeze, ca și oamenii lui Dan Voiculescu. Marți, pe 5 Noiembrie, se trezește dis de dimineață și se duce în Senat să facă declarații politice protejate de imunitatea conferită de Constituție care să nu atragă răspundere penală. Spune cu subiect și predicat că președintele Traian Băsescu își ascunde banii prin Seychelles. Chiar și cu imunitate, președintele Băsescu anunță că-l dă în judecată pentru că astfel de acuzații grave îi periclitează mandatul.

Sorin Roșca Stănescu, pus evident în încurcătură, nu se lasă. Preia documentele false de la ministerul lui Radu Stroe și, a doua zi, pe 6 Noiembrie, tot de dimineață și tot protejat de imunitatea constituțională care nu atrage răspunderea penală pentru declarații politice se duce în Senat și-l acuză pe președintele Traian Băsescu cu subiect și predicat de spălare de bani, prezentând aceleași documente falsificate pe care le depusese, în Martie, la fel, fără nicio răspundere penală, fundația apropiată de Dan Voiculescu la Parchet. În seara aceleiași zile, după 8 luni, intră în scenă și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, condus de fostul consilier al lui Radu Stroe, via DGIPI care, brusc, se autosesizează.

A doua zi, pe 7 Noiembrie, Oficiul  confirmă oficial o autosesizare pe care ar fi trebuit s-o declanșeze de mai bine de o jumătate de an. Crin Antonescu anunță că ar putea să înființeze și o comisie parlamentară de anchetă, deși în acel moment nicio instituție nu confirmase veridicitatea documentelor. Cine urma să vină să vorbească în comisie? Păi cei care au anchetat cazul 8 luni, prin SUA și Cipru, adică oamenii lui Radu Stroe și poate chiar și ministrul personal.
Joi seara, tot pe 7 noiembrie, președintele Băsescu iese și arată că documentele sunt falsificate, îl numește pe Roșca Stănescu un “mincinos prost” și-l trimite unde a fost “înalt prea sinucisul Năstase”.

Vineri, Parchetul General spune în mod oficial, în urma unui răspuns primit în aceeași zi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor că “operațiunile menționate în mesajele swift nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate” iar “concluziile verificărilor vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei care, în prezent, este în faza actelor premergătoare“.
Așadar, după 8 luni, dosarul de spălare de bani care-l avea ca țintă pe președintele Băsescu și urma să fie confecționat în baza unor documente false va fi, cel mai probabil, închis. Și asta, fără să atragă răspunderea penală a nimănui.

SCOPUL. În mod evident și fără niciun dubiu, ținta acestui dosar era președintele Traian Băsescu. Un dosar penal pe o acuzație de finanțare a campaniei din 2004 prin operațiuni de spălare de bani ar fi fost devastator pentru ambele mandate ale președintelui. O finanțare a campaniei ce a dus la ocuparea funcției prezidențiale, prin operațiuni suspecte ar fi pus sub semnul întrebării însăși esența mandatelor- lupta anticorupție începută, în 2004, prin “Rafo- Jafo”, și încă în desfășurare.

De la acest dosar confecționat pe spălare de bani, acuzație extrem de gravă care ar fi atras atenția nu numai intern ci, mai ales, extern, până la o punere sub acuzare a președintelui Traian Băsescu de către Parlament nu ar mai fi fost decât un pas. Nici în 2007 și nici în 2012 majoritățile parlamentare care l-au suspendat pe președinte nu s-au încurcat în detalii și nici nu au găsit încălcări grave de Constituție care să susțină acțiunile consecutive de suspendare.

Cel mai probabil însă, dacă planul ar fi fost dus până la capăt cu succes, acum, președintele Băsescu nu ar mai fi fost suspendat, pentru că asta ar fi implicat și Curtea Constituțională, ar fi presupus un referendum de demitere, o campanie, un cvorum- acțiuni ce nu ar mai fi garantat atingerea sigură a scopului: debarcarea lui Traian Băsescu în ultimul an de mandat.
Foarte posibil este ca, pe baza acestui dosar confecționat pe acuzația de spălare de bani, Parlamentul, cu votul a două treimi din aleși, ar fi votat punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
Ce înseamnă înaltă trădare, ce presupune ea, ce anume acțiuni o definește? Hotăra evident Parlamentul și, eventual, comisia de anchetă pe care deja o anunțase președintele Senatului, Crin Antonescu.
Punerea sub acuzare ar fi fost inițiată, așa cum spune și Constituția, de majoritatea simplă a Parlamentului, i s-ar fi adus la cunoștință șefului statului, iar de atunci președintele Băsescu ar fi fost suspendat de drept din funcție.
Competența de judecată pe speță ar fi aparținut Curții Supreme de Justiție iar până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ce ar fi atras demiterea de drept din funcție, președintele Băsescu ar fi fost scos din joc poate chiar în tot anul 2014.
Automat, de la punerea sub acuzare, președinte interimar al României ar fi ajuns, pentru a doua oară, Crin Antonescu. N-ar mai fi avut nevoie chiar atât de mult de sprijinul PSD pentru un ocuparea unui mandat plin la Cotroceni. O serie de pârghii ar fi fost în mâna lui. Dar cum este foarte puțin probabil ca efectiv toată lumea să fi uitat cum a acționat, tot de la Palatul Cotroceni, anul trecut, același Crin Antonescu, întreaga acțiune liberalo-voiculesciană s-a făcut praf.

ACTORII. Dan Voiculescu- obsedat de eșecurile succesive ale suspendărilor, ar fi reușit, în sfârșit, să-l dărâme pe președintele Traian Băsescu și să-și impună un președinte al României cu care este aliat oficial și care i-ar fi dat, cu siguranță, mult mai puține bătăi de cap: Crin Antonescu. În plus,Voiculescu are o sentință, pe fond, în primă instanță, de 5 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA și un alt dosar de șantaj în care, pentru complicitate, alături de fiică și tot trustul este trimis în judecată.

Crin Antonescu– ar fi ajuns președinte interimar al României a doua oară, avantaj net atât pentru el, cât și pentru un PNL consolidat, într-o cursă prezidențială pentru ocuparea legitimă a funcției de șef de stat, fără sprijin PSD.

Sorin Roșca Stănescu– ar fi scăpat de emoțiile legate de finanțările de tip spălare de bani de la prietenul său Sorin Ovidiu Vintu și foarte probabil ar fi devenit, alături de Voiculescu, artizanul scoaterii din scenă cu forța unor documente false și în baza unei acuzații devastatoare de spălare de bani și trădare, a președintelui Băsescu.

Sorin Ovidiu Vîntu– și el ar fi scăpat foarte probabil de toate emoțiile nenumăratelor dosare în care mai este anchetat și judecat (PSV, Nicolae Popa, FNI), ar fi reintrat și el lângă Dan Voiculescu în jocul cel mare, drept mogulul pușcăriaș care i-a dat Puterea pe mână lui Crin Antonescu, ar fi lăsat în ofsaid PSD și s-ar fi răzbunat și pe președintele Băsescu.

Radu Stroe, MAI, Neculae Plăiașu, ONPCSB, DGIPI– ar fi devenit cavalerii vrednici și destoinici ai unei lupte în care ar fi folosite și implicate direct instituții ale statului pentru confecționarea unui dosar penal de spălare de bani în baza unor falsuri care l-ar fi dărâmat pe președintele Băsescu și l-ar fi adus în pole position și, implicit, la Putere, pe ușa din dos și, în primă fază, fără alegeri, pe Crin Antonescu.

ARTICOLE SIMILARE
4 Comentarii
  1. Răspunde

    dp

    11 noiembrie 2013 22:26:49

    Am imbatrinit asteptindu-va, dar a meritat !

  2. Răspunde

    Anonim

    11 noiembrie 2013 22:26:57

    Bravooo!!! ar trebui cat mai multe articole de acest gen in mass media.
    mult curaj in continuare pt astfel de dezvaluiri, sa vada romanii adevaratele subterane ale politicii romanesti !!!
    Felicitari !

  3. Răspunde

    Anonim

    11 noiembrie 2013 22:27:07

    Felicitari, Sorina Matei! Analiza si informatiile tale au fost perfecte pt ca-n seara asta presedintele a devoalat exact acest mecanism. Nu pot sa cred ca ai anticipat la fix ce-a spus presedintele. Asta dovedeste ca esti o ziarista ffff bine documentata.

  4. Răspunde

    panaite

    11 noiembrie 2013 22:27:17

    Clar și cuprinzător ! Asa e ,cum spuneți ! Succes mai departe ,continuați sa țineți steagul sus !

LASĂ UN COMENTARIU