Media

Acţiune şi reacţiune

31 ianuarie 2011

Şi mă refer aici strict la transmisiile şi acoperirea subiectului Egipt de către Al Jazeera şi CNN.

Al Jazeera, ai cărei jurnalişti au avut cele mai spectaculoase transmisii, dar care, de trei zile, nu mai au nume şi nici prenume, din raţiuni de securitate, îl caută pe Gamal Mubarak prin Londra, permite activiştilor revoluţiei şi Fraţilor Musulmani să vorbească şi îi dă în vileag, aproape în fiecare zi, pe americani.

“Egypt’s Washington lobby helped country’s military and U.S. defense firms” este leadul unui reportaj Al Jazeera facut in Washington, ale cărui date pot fi găsite şi aici. Pe scurt, vorbim despre cel puţin 200 de contacte în doar doi ani între contractorii militari americani şi oficialii egipteni, mai spune Al Jazeera. Vorbim despre bani mulţi. Poate la fel de mulţi pe cât americanii băgau, anual, în Egipt.

De cealaltă parte, CNN. Cadre fixe, locaţii safe, foarte puţine reporturi la fel de interesante. Şi o singură îngrijorare care apare constant. Cine va prelua putere dacă Mubarak, la un moment dat, dispare? Va fi fundamentalismul şi aici calea de ieşire din revoltă? S-a întâmplat în răsunătoarea gafă strategică numită Iran, s-a întâmplat în 2006, cu Hamasul, când George W. Bush şi Condi Rice au presat Israelul pentru alegeri democratice în Autoritatea Palestiniană…S-a întâmplat acum şase ani, în Liban, după asasinarea lui Hariri. Şi, de atunci, asistă, incapabili, la manevrele politice de succes ale Hezbollah. Se va întâmpla la fel şi aici cu Fraţii Musulmani, după ce Mubarak pleacă la putere? “Sunt parte a societăţii egiptene şi sunt la fel de puternici cum sunt şi marxiştii la voi”, le răspunde, nervos, un analist egiptean.

În tot acest timp, mişcările cele mai interesante le face, bineînteles, Armata. Public anunţă că nu va folosi forţa şi nici muniţia împotriva manifestanţilor de mâine. Omar Suleiman, eminenţa cenuşie a Guvernului în ultimii zece de ani, unul dintre cei mai influenţi şefi ai spionajului din Orient ( al doilea ca influenţă după şeful Mossad), anunţă, tot la postul public de televiziune, că Mubarak i-a ordonat să înceapă discuţii cu Opoziţia. Şeful Aviaţiei Civile a ajuns premier, fostul ministru de Interne (detestat de manifestanţi) este demis iar în locul lui este numit Mahmoud Wagdy, cel care comandă de astăzi şi Forţele Centrale de Securitate- forţa paramilitară din subordinea Poliţiei naţionale egiptene care va monitoriza mitingul de mâine.

“When countries shook, leaders fell”, spune un promo tot pe Al Jazeera. Şi aşa începe debateul. Cine va fi până la urmă? Omar Suleiman, El Baradei, Gamal Mubarak sau Amre Moussa? Fraţii Musulmani au anunţat deja că nu vor avea candidat pentru preşedinţie.

So, concluzia e că se caută o elegantă cale de exit pentru Hosni Mubarak. Însă problema cea mare este una singură: dacă sistemul, cu toate “viziunile lui strategice”, va supravieţui după această revoltă sau…nu.

P.S. Un reportaj în bunul stil BBC, aici. Mai jos, trei instantanee Reuters.

ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU