Media
A doua zi…
Putin, dupa pranz. Ma duc in apartamentul meu, pe jumatate devastat…Muncitorii daramasera tot ce era, in plan, de demolat…Chiuveta o luase femeia de serviciu din bloc, usile vechi si doar tubul unui tv expirat…tiganii…
Ma cocot. Iau cifrele magice: indexul! Si, in 30 de minute ajung, cu mult optimism, la Electrica. La prietena mea… casierita.
De afara, totul pare ok. Nu foarte multa lume si…cel mai important, era curent. Deci nu picasera calculatoarele.
Intru. Un domn in fata mea, isi rezolva aceeasi problema. Cotractul. La „Ghiseul pentru Persoane Fizice”. Ma asez la rand…Dar zic…Ia sa completez eu toate formularele, ca sa nu mai stau prea mult la palavre cu prietena mea, casierita.
Ma intorc cu spatele. Incep sa scriu. In dreapta, un domn in sacou, cu fular la gat, la vreo 35 de ani, mai are putin si o ia pe alta casierita de gat. Urla atat de tare, de parca sar toate formularele de pe pereti. ” Doamna sunteti reprezentant Electrica? Sunteti sau nu? Mi-ati taiat curentul!! Par eu tampit sau ce? Am platit in avans..De doua zile astept sa rezolvati problema. In loc sa i-l taiati vecinului meu, dobitocii de la dvs. mi l-au taiat mie. Am sunat de pe mobil. Faxul nu mai merge. Nu mai merge nimic in casa aia. Sunt in concediu si stau ca prostul pe intuneric, cu lumanari, si astept pe cineva de la Electrica. Doamna, de doua zile nu vine nimeni…Stiti numarul de la Electrica? Doamna, va spun eu…Ma ascultati? Uitati-va la mine! La Deranjamente nu raspunde nimeni! NIMENI! Nici la reclamatii! O jumatate de ora am stat aseara pe fir si m-am plictisit doamna”…
Ma uit. Baiatul, chiar si in starea aia de nervi, nu pare nebun. Are fata de tanar om de afaceri…. Zambesc. Da din maini, tipa si ii tot lipeste pe geam casieritei biletul cu numerele scurte de la Electrica. Si are dreptate….Am patit-o si eu acum vreo cateva saptamani. Dobitocii astia de la Electrica nu raspund niciodata la telefon…
Termin de completat formularele. Doua la numar. Pun si indexul magic. Dar cand cred ca e totul gata, imi mai arunc o data ochii pe hartii. Nu-mi vine sa cred. Mai e o casuta. Si nu e indexul!!! E seria contorului….De unde puii mei sa stiu eu pe dinafara seria unui nenorocit de contor? Incredibil. Nu ma mai duc acasa pentru cateva cifre…Nu, nici moarta. Dar trebuie s-o scriu ca iar ma intoarce prietena, casierita, din drum. Noroc cu muncitorii din casa. Ii sun , ii rog sa se urce pe scarita si sa-mi dea seria, la care nu se gandea nici dracu…Uf, gata! Casieritele mele dragi nu mai au ce sa spuna….
Cu toate casutele completate, ma intorc cu fata spre ghiseu. Cand, ce sa vad? In fata mea, cu mult tupeu, se lipise de geamul casieritei o cucoana cu o copila…Cica stateau la rand. In fine, cucoana flutura si ea un contract de vanzare- cumparare. N-are stare si, ciudat… se tot stramba. Eu zambesc. Aveam deja experienta. Sunt ferm convinsa ca madam n-are indexul la ea. Deci..oricat de nelinistita ar fi, termina imediat.O trimite cat ai clipi din ochi prietena mea acasa…
Pleaca domnul. Incepe cucoana bagareata, in haina de blana bruna , tapata si prost fardata. „Deci pentru un contract cu Electrica..Deci totul nou, da? Ati inteles? Am cumparat un apartament”…Casierita, prietena mea, ii cere sa spuna strada. Cucoana cu apartament „totul nou” ii zice locatia…Dezamagire totala..”Aaaaaa, nu se poate..Aveti ceva afisat pe bloc? Daca nu, atunci blocul n-are contract cu Electrica. Acolo sunt probleme”. Blana se intoarce cu fundul si da sa plece…Casierita dupa ea…” Doamna, doamna stati putin sa vorbiti cu cineva de la audiente..Vreti curent sau nu?”….Sictirita total, cucoana se intoarce din drum..Si intra la audiente abia cand tanarul, care mai devreme era in flacari, iese din camera cu probleme…Baiatul se calmase…Pleaca si el fluturand biletelul cu numerele scurte de la deranjamente…
Ajung, in sfarsit. Fata-n fata, ochi in ochi cu casierita. ” Stiti, am fost aseara. Am adus indexul..Am completat tot”. Casierita mea muta hartii, isi pune capsele in capsator, iar muta hartiile in parte fix opusa..Parca vorbesc cu peretii…” Deci contract nou, plata facturii si contor schimbat”…Pune mana pe mouse. Inchide programe, deschise, da copy-paste-uri…Da la print contracte…Nu ma intreaba nimic. Parca e muta.
La un moment dat, iese de dupa ghiseu si se intreapta spre masa din camaruta, ca sa semnez contractul. Stiam miscarea, de la domnul din fata. Cand sa semnez, zice: ” Radio- tv tai, nu?” Zic: „Nu, lasati..”” Pai e 150 de mii. Platesti lunar si degeaba…” ” Deci tai radio…” ” Nu stiu…” ” Tai si tv”..” Asta e taxa radio-tv, nu?” ” Da, le tai pe amandoua”… Le taie cu pixul rosu. Eu, oricum le semnasem…Se intoarce la ghiseu. Mai deschide 100 de programe, mai citesc tot ce era de citit de pe pereti, ma mai stramb, mai inchide si ea 200 de programe si aplicatii, mai da la print inca un contract…
Repeta miscarea. Pleaca de la ghiseu, vine la masuta, imi pune iar foile in fata. ” Am taiat…Ascultati radio? Asta e fara radio – tv. Am scos de tot..Am facut alte hartii”. Zambesc… Ok, semnez. A doua oara…Imi da si restul de la plata facturilor…Gata, nebunia cu Electrica s-a terminat. Azi vin baietii sa schimbe contorul…Da, asa e…A durat doua zile…
Partea a doua a calvarului, n-a mai tinut insa de statul roman. Ci de comerciantii de rahat din aceasta frumoasa tara.
Am descins pe inconfundabila Vale a Cascadelor, unde Bucurestiul arata ca soukurile Orientului.. Jde mii de gresii, faiante, usi intinse pe toate gardurile, pe zapada, sub zapada, in toate catacombele, depozitele care mai de care mai insalubre…Si cu aceleasi vanzatoare…Plictisite, spargand seminte…
Nu rezist mult. Ma enervez si plec. Prin fata ochilor , oricum, mi se plimba numai placi. Modele, brauri si culori, nenumarate culori si variatiuni de gresie si faianta.
Ma duc, cu speranta, la Mobexpert. Unde, asa cum spun promo-urile, reducerile sunt pana la 50%. Ma plimb. De-a lungul, de-a latul etajului…Ametisem. Canapelele nu se potriveau, dormitoarele erau urate, iar reducerile erau minim 4- maximum 7 milioane. Fac o simulare. Pentru mobila de bucatarie. Am de acoperit un rahat de perete si un bar sub care incape doar un aragaz si o chiuveta. Ma asez pe scaun. Si vreo 20 de minute de simulare tridimensionala, pisi bruneta, cu buze prost si puternic conturate…imi spune cifra magica. 225! Nu zic nimic. Ea se uita la mine. Eu nu zic nimic. Se mai uita o data si baga ochii imediat in calculator…Eu gandesc…Intens…Ma mai gandesc o data…Ce puii mei o fi 225? „Deci 225…! Cu electrocasnice vreo 300″…300..Incerc sa ma gandesc ce dracu o insemna 300… O fi 3000 si pisi asta zice 300? Nooo, dar 3000 e prea putin…3000 de ron…Nu merge…Fuck! Se face lumina…Si simt cum creierul imi intra la apa si cum ochii imi ies, fizic, din orbita… 300 de milioane!!!! Imi vine sa fac infarct. Ma ridic si plec. Nu mai zic nimic pana la iesire. Bucataria aia o simt in moalele capului si parca nici aer nu mai am…Afara, Slava Domnului, e oxigen…Inspir. In fata ochilor imi sta fix panoul de la intrare..Scrie maaaare: ” Reducere de pana la -50%!Reducerea care se vede!!!!”… A fost a doua zi. Cu reducerea care m-a facut sa vad stele verzi…
Anonim
Excelent, chiar ai talent pentru proza absurdului.
GIGI N.
is ok! acum vrem poze sa vedem cum ai aranjat! sau mai asteptam un pic….?
eu...
Ehehe! Stai ca mai ai de patimit! Asadar, rabdare!
Un pont: incearca la Brico. Si la ikea. Mobexpert e de neatins. Neoset mai merge…
Maria Coman
eu- asta i-am explicat si eu. mobexpertul nu merita efortul.
natriuclor
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
natriuclor
treisute dã milioane???!?????????
o bucatarie???
:)))))))))))))) te si vad cand ti-a picat fisa :))))))))))))))
mda, am cam pierdut realitatea. se pare ca am ramas la vara lui 2006… pe atunci era doar o suta:)
si pana la urma, la cat gatesti tu… 🙂
oricum, sa ai spor..
PS. stai sa ajungi la nivelul in care, cand intr-o seara te hotarasti sa urci pe scari, habar nu am de ce, si, de la tine tocmai pleaca un vecin care a cumparat de la baieti materiale (you know, for kids:)))))
PS2. stiu pe cineva care tocmai si-a renova baia. si cand mergea in control si nu erau atneti mesterii – isi fura din propriile materiale (tevi, robineti, suruburi etc). cand l-am intrebat „de ce?” a trantit raspicat un „sa nu mai aiba ei ce fura!”
se pare ca pe zi ce trece capata tot mai mult sens povestea cu furatul palariei…
natriuclor
PS3. a doua zi, a?
hmmm…
ai auzit de contractul de 100 de zile si cei 10000 de specialisti?
pregateste-te pentru cel de 200 de zile. specialistii au ramas aceeasi
🙂
Anonim
eu propun sa-ti cumperi o rulota si sa duci o viata boema 🙂
ziarist
@ anonim. merci. it’s real life!
@ gigi. poze nu!
@ eu. am incercat. merci ptr sfaturi…
@maria. m-ai salvat..iti multumesc!raman datoare…:-))))
@natriuclor. da, totul pare o poveste fara sfarsit…si realitatea bate filmul…
@ anonim.nu, multumesc.boema nu sunt.iar rulota, daca o voi avea vreodata, iti promit ca ti-o voi face cadou..