acasa Investigaţii/Justiţie Media Uncategorized

Printr-o scrisoare deschisă în care vorbeşte de rolul magistraţilor în regimul represiv, de oprimarea disidenţilor, îl pulverizează pe Augustin Lazăr şi pe cei de la GDS, Daniel Morar renunţă la premiul Grupului pentru Dialog Social: “Premiul dvs. încetează să mai recompenseze o persoană care promovează valorile unei societăţi democratice şi ale statului de drept”

16 aprilie 2019

Fostul procuror şef al DNA (2005-2012), fost prim adjunct delegat al Procurorului General al Românei (2012-2013), actual judecător al Curţii Constituţionale, a anunţat astăzi Grupul pentru Dialog Social, printr-o scrisoare deschisă, că renunţă la premiul pe care l-a primit de la organizaţie pe anul 2011.

Iată scrisoarea deschisă transmisă astăzi de Daniel Morar membrilor GDS:

“Stimați membri ai Grupului pentru Dialog Social (G.D.S.),

Decizia dvs. de a acorda premiul G.D.S. pe anul 2018 domnului procuror general Augustin Lazăr m-a determinat să reflectez asupra semnificației acestui premiu, acordat și subsemnatului în anul 2011, și să vă adresez această scrisoare deschisă.

Încep prin a spune că revoluția din decembrie 1989 m-a ”prins” în facultate, student la Drept, la Universitatea UBB din Cluj-Napoca, la vârsta de 23 de ani, având educația intelectuală pe care mi-o permiteau cărțile și lecturile disponibile într-o societate închisă. Odată cu apariția organizației dvs, prima organizaţie a societăţii civile constituită legal după căderea dictaturii, și a Revistei 22, orizontul meu s-a deschis cum nu credeam că este posibil.

Urmăream asiduu revista pe care o editați și citeam cărțile și articolele publicate de către dvs. Aveam încredere în echilibrul și spiritul critic al opiniilor exprimate în cadrul G.D.S, ”grup independent, care nu se subordonează nici unei grupări politice și care refuză orice colaborare cu cei care au susținut vechiul regim”, așa cum se sublinia în actul de înființare a organizației. Cu alte cuvinte, m-am format citindu-vă pe dvs și pe alți teoreticieni ai ”societății deschise”.

Prin urmare, atunci când G.D.S. mi-a acordat premiul în anul 2011, pentru „modul în care, în pofida presiunilor politice, am asigurat eficienţa, independenţa şi imparţialitatea anchetelor de corupţie şi fraudă în dosare cu politicieni şi alţi funcţionari publici”, am apreciat acest gest nu atât ca o recunoaștere a meritelor și a realizărilor mele profesionale, în calitate de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, cât, mai ales, ca o acceptare a faptului că sunt format în spiritul valorilor civice pe care organizația dvs le promova.

Tocmai de aceea, în contextul dezvăluirilor recente ivite în spațiul public cu privire la activitatea domnului Augustin Lazăr ca procuror în perioada regimului comunist, surprinderea mea a fost cât se poate de mare atunci când am aflat că premiul G.D.S. pe anul 2018 a fost acordat acestuia, în pofida faptului că activitatea dânsului a presupus volens nolens, prin actele întocmite în dosarul disidentului anticomunist Iulius Filip, cauționarea regimului represiv.

Din câte ne dăm seama, domnul Augustin Lazăr nu a fost un torționar, însă nu este nici un inocent.

Profesia de procuror în regimul comunist a ales-o în cunoștință de cauză și trebuia să înțeleagă care sunt consecințele unei asemenea activități într-un regim represiv. Avea de ales, chiar în condițiile acelor vremuri, mai ales că erau anii 80, iar nu anii 50.

Istoria ne arată că actele de tortură în timpul regimurilor dictatoriale erau comise de regulă de forțele de miliție/poliție, de către ofițeri de siguranță/securitate sau de către gardienii închisorilor. Însă, tot istoria ne arată că disidenții politici erau oprimați de către autoritățile regimului, de regulă, cu ajutorul magistraturii. Procurorii și judecătorii acestor regimuri politice erau cei care, potrivit legii, dispuneau trimiterea în judecată a oponenților regimului și, respectiv, dispuneau condamnarea și încarcerarea acestora. Tot ei erau cei care cenzurau, într-un fel sau altul, liberarea condiționată a deținuților. Dacă o făceau din convingere, din frica de Securitate ori din grija de a nu-și periclita cariera are mai puțină importanță acum. Este însă târziu să vorbim despre responsabilitatea lor juridică. Ce este important de afirmat este că nu erau inocenți.

Constatăm, de asemenea, că societatea românească postcomunistă nu a generat o dezbatere serioasă cu privire la rolul magistraturii în perioada 1945-1989 care să fi evidențiat măcar o ”culpă istorică” a judecătorilor și procurorilor. Aceasta însă nu face legitimă dorința unui procuror, care a cauționat într-un fel sau altul un regim represiv, de a ocupa cea mai înaltă magistratură în cadrul Ministerului Public, aceea de procuror general într-o societate democratică în care, în plus, comunismul, ca regim politic, a fost condamnat.

În condițiile în care domnul Augustin Lazăr a păstrat tăcerea cu privire la aceste aspecte ale carierei sale, măcar în momentul în care ele au apărut în spațiul public ar fi trebuit să-și prezinte demisia. Nu a înțeles să o facă, dar nu aceasta este vina dvs. ”Vina” dvs este că, în aceste condiții, după tot ce știm/știți acum și în pofida valorilor pe care le-ați promovat de-a lungul anilor, înțelegeți să îi acordați premiul G.D.S. Astfel, în opinia mea, premiul dvs încetează să mai recompenseze o persoană care promovează valorile unei societăţi democratice şi ale statului de drept.

Dintr-o altă perspectivă, apreciez că valoarea nu trebuie văzută acolo unde nu există. Valoarea este un lucru în sine și nu se definește doar prin raportare la non-valoare. Dincolo de motivarea oficială a acordării premiului domnului Augustin Lazăr (”pentru merite deosebite în lupta anticorupție”), înțeleg, dintr-o luare de poziție publică a unui membru G.D.S. că premiul îi este acordat domnului Augustin Lazăr pentru faptul că ”a rezistat” ca nimeni altul în aceste vremuri. Da, dânsul, personal, a rezistat.

Însă Ministerul Public, statutul procurorilor, reputația acestora au devenit mai fragile ca oricând în urma exercitării mandatului său. Procurorul general al României trebuie să fie un lider responsabil și inteligent care să-și exercite în așa fel atribuțiile încât, la finalul mandatului, să nu predea această instituție fundamentală a statului mai slabă decât atunci când a preluat-o.

Inconvenientele și dificultățile acestei funcții publice nu sunt inerente doar acestor vremuri, însă procurorii generali ai României postdecembriste au reușit să mențină sau să consolideze statutul și rolul procurorului.

Prin urmare, dacă dorim să evaluăm corect lucrurile, consider că esențială nu este ”rezistența” personală a domnului Augustin Lazăr, ci efectele pe care le-a generat această ”rezistență” asupra Ministerului Public, cu consecințe asupra modului în care această instituție își îndeplinește misiunea fundamentală, aceea a apărării ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor.

Stimați membri ai G.D.S.,

Rostul acestei scrisori nu este acela de a critica alegerea dvs., ci doar de a-mi justifica decizia de renunțare la premiul G.D.S. pe care mi l-ați acordat în anul 2011.

București, 16 aprilie 2019

Cu stimă,

Daniel Marius Morar”

Daniel Morar, ca procuror şef al DNA, a primit premiul GDS (Grupului pentru Dialog Social) pe anul 2011. Potrivit GDS dar şi unui comunicat DNA, premiul i-a fost acordat lui Morar pentru “modul în care, în pofida presiunilor politice, a asigurat eficienţa, independenţa şi imparţialitatea anchetelor de corupţie şi fraudă în dosare cu politicieni şi alţi funcţionari publici”. Ceremonia de decernare a premiului a avut loc la data de 6 iulie 2012, în Bucuresti, la sediul GDS şi a fost urmată de o dezbatere despre starea justiţiei din România. Premiul GDS se acordă în fiecare an, începand din 1994, pentru promovarea valorilor societăţii civile şi ale statului de drept.

Grupul pentru Dialog Social s-a constituit pe 31 decembrie 1989 şi este prima organizaţie a societăţii civile constituită legal după căderea dictaturiişi s-a format ca “un grup care nu se subordonează nici unei grupări politice şi care refuză orice colaborare cu cei care au susţinut vechiul regim” .

De-a lungul timpului, GDS i-a premiat pe Alexandru Zub (istoric ieşean), Ilie Ilaşcu (deputat basarabean întemniţat samavolnic de către regimul din Tiraspol), Dumitru Iuga (disident anticomunist întemniţat şi în Aiud alături de Iulius Filip), Doina Cornea ( disidentă anticomunistă arestată), ÎPS Nicolae Corneanu (Mitropolitul Banatului), Sorin Alexandrescu şi Coen Stork, Academia Civică prin Ana Blandiana şi Romulus Rusan ( în semn de recunoaşte a eforturilor de a iniţia la Sighetul Marmaţiei Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei), pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca (personalităţi care şi-au dedicat viaţa şi opera luptei împotriva totalitarismului comunist), pe Andrei Pleşu, Horia Bernea, Andrei Ursu (fiul lui Gheorghe Ursu), Mihai Şora, Asociaţia “15 noiembrie 1987 Braşov” ( muncitorii braşoveni de la uzina “Steagul Roşu” care au arătat întregii ţări că regele este gol, că regimul comunist îşi pierduse orice legitimitate), Traian Ungureanu, Cristian Pârvulescu, Monica Macovei, Jonathan Scheele, Vasile Paraschiv şi Ionel Cană ( în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru lupta împotriva regimului ceauşist), Vladimir Tismăneanu, Asociaţia “Salvaţi Bucureştiul” reprezentată de Nicuşor Dan, Societatea Timişoara reprezentată de Florian Mihalcea, Raed Arafat, Daniel Morar, fost procuror şef DNA, Dan Tapalagă, Gearmina Nagât ( director Direcţia de Investigaţii din cadrul Consiliului Naţional pentru Studiere a Arhivelor Securităţii, pentru devotamentul admirabil cu care serveşte cauza adevărului istoric şi confruntării cu un trecut traumatic ale cărui efecte continuă să se facă simţite), Laura Codruţa Koveşi, fost procuror şef DMA, Marian Popescu, Mihnea Berindei (sufletul exilului democratic din Paris care a organizat campanii de solidaritate cu Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran), Romulus Rusan (pentru pasiunea reconstrucţiei societăţii civile într-o ţară devastată de turpitudinile şi crimele totalitare), Dacian Cioloş şi Mişcarea #Rezist.

Potrivit unui anunţ postat, Grupul pentru Dialog Social a decis ca mâine, miercuri, 17 aprilie 2019, să decerneze premiul GDS pentru anul 2018 lui Augustin Lazăr, recent descoperit de presă că în perioada comunistă şi totalitară a fost, ca procuror, şi preşedinte al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din Penitenciarul Aiud, refuzând liberarea deţinuţilor politici ca Iulius Filip, actual procuror general al României.

Daniel Morar, cu o experienţă deja de 29 de ani în magistratură şi în vârful acesteia, este până în prezent singura persoană premiată de către Grupul pentru Dialog Social care renunţă la acest premiu.


ARTICOLE SIMILARE

LASĂ UN COMENTARIU