Investigaţii/Justiţie

Justiția, o problemă de conștiință

10 mai 2013

Am auzit că ne-am vândut. Cui, de ce, pentru ce și pentru cât…nu prea se știe. Este o nebuloasă. Oricum, este pentru prima oară când aud așa ceva despre mine în toată viața mea. În caz că n-au aflat, le mai spun până le intră-n cap: pe mine nimeni cu nimic nu mă poate cumpăra.
Am auzit că ne-a luat Dumnezeu mințile. Am auzit că vrem să punem procurori, că vrem să facem Justiție. Am auzit că suntem talibani cu idei fixe, că avem ceva împotriva coabitării. Am auzit că e pace, războiul s-a terminat și noi am rămas ca proștii în tranșee. Am auzit că sunt inexplicabil de subiectivă față de un om pe care l-am întâlnit de două ori în viață. O dată la un seminar și a doua oară, în direct, cu tot poporul, la televizor.

Am auzit multe. Ce poți să răspunzi și, în primul rând, merită? Să spui că susții principii, valori, rezultate și o luptă anti-corupție – ți se râde în nas. Nu, trebuie să fie altceva la mijloc, gândesc mojicii. Numai că la mijloc nu e absolut nimic. În cap e o scară de valori ce refuză submediocritatea și potențialul infracțional. Iar în gând este o singură credință: trebuie să fii sincer, corect și cinstit până la capăt. Trebuie să spui adevărul indiferent de consecințe. În meseria asta, ai această datorie cardinală. Trebuie să le spui celor puternici și mulți când și de ce gândești tu că ei greșesc.

Chiar dacă ei nu vor să te audă, chiar dacă nu au argumente să te combată și chiar dacă nici nu vor sub niciun chip să recunoască. Pentru conștiința ta, trebuie s-o faci. O faci chiar dacă ești un pricăjit de ziarist.

Asta nu poți să faci decât în tușe groase, dure, fără virgule și fără nuanțe. O faci pentru că simți un pericol puternic. Simți că moare ideea în care ai crezut cu toată puterea în ultimii 8 ani. Nu vrei să te întorci la nivelul acela groaznic de unde s-a plecat.

În ultimii 6 ani, pe acest blog, am scris constant, programatic aproape, cu o îndârjire vecină cu nebunia despre o mafie care știam că există și care controla România ultimilor 22 de ani. Au înnebunit mulți de furie, sunt oameni care mă urăsc și astăzi. Dar nici că-mi pasă. Mi-am asumat orice tip de consecințe. Știam că e drept, că e corect, că e adevărat, că așa ceva nu mai poate exista în țara mea.
Unul va sta 7 ani în temniță, câțiva tremură, un sistem subteran a fost puternic descurajat, nu eradicat. Însă o zonă a Justiției s-a reformat, s-a eliberat și mă refer aici, în special, la Curtea Supremă.
În asta cred. Nu înseamnă că m-am vândut cuiva, că susțin pe cineva, că propun pe cineva sau că dărâm oameni. Sunt convinsă, mai mult ca niciodată, că lupta anticorupție trebuie să continue. Cu aceleași rezultate spectaculoase, cu aceeași viteză, cu o ștachetă mai sus dacă se poate. În asta sper. Asta îmi doresc.

Însă problema uriașă e următoarea: în condițiile acestea se poate? Se poate cu patru non-valori conducând Parchetul General și DIICOT? Se poate descuraja DNA? Se pot dărâma idei, simboluri? Se poate abandona o luptă? Se poate orice. Vara trecută ne-a arătat că nimic nu e ireversibil în această țară. Vara asta ne arată că e posibilă o coabitare în trei, în patru, în 100. Pot coabita toți și pot distruge ce vor. Și întrebarea cheie e: chiar vor? Și dacă da, cu ce preț? Chiar merită să arunci în aer, să detonezi tot?

În general, politicul vrea să nimicească tot ce-l vizează direct. Ca atare, ținta oricărui om politic care știe că fură este Justiția, Parchetul, DNA în special. Lupta anti-corupție nu e așa, o idee frumoasă ce dă bine când ne iese din gură. Lupta anticorupție înseamnă bani. Bani luați de la mine, de la tine, de la părinții mei și ai voștri. Bani furați de ei prin cele mai complicate mijloace, bani pe care în ultimii 24 de ani, tu, cetățean trebuia să-i vezi în autostrăzi, în drumuri, în locuri de muncă, într-o rată în minus, într-un alt nivel de trai. Într-o Românie mai rodnică și mai frumoasă până la urmă. Chiar nu vrei asta? Lupta anticorupție e și o chestiune de patriotism.
Dar tu, cetățean, nu vezi nimic din toate acestea. Le simți însă, le vezi în casele lor, în conturile lor, în puterea lor, în sfidarea lor, în privirea lor. Dacă nu înțelegi ce poate face într-un stat o Justiție puternică, atunci chiar îți meriți soarta. Nu ai dreptul să te enervezi, să protestezi, te-ai condamnat singurel să încasezi.

“Procurorii ăștia” pe care i-ar secera majoritatea politicienilor într-o clipă, nu sunt așa, niște creaturi nedefinite cum aude poporul non- stop în ultimii 8 ani. Sunt, în primul rând, oameni. Au nume, prenume, copii, familii, cariere, ambiții profesionale. Sunt mai buni sau mai răi. Au și defecte și calități. Iubesc și poate că și urăsc. Sunt foarte buni sau slabi. Ce contează este însă rezultatul. N-au contat munca, nervii, curajul, tenacitatea, dârzenia, ființelor din DNA? Nimeni, dar nimeni, nu poate spune că nu. Mulți știam, mai mult sau mai puțin conștient, că ne puteam baza pe ei. Și asta a fost foarte, chiar foarte important. Au dovedit că pot. Pot mult. Fățiș sau nu, au fost apreciați intern și internațional.

Atenție, nu spun că toți procurorii sunt perfecți. Dar o instituție cu o rată de 90% de condamnări a uimit și Banca Mondială. Experții Băncii au sunat înapoi la București crezând că în timpul vizitei au notat greșit cifrele. Datele erau însă exacte. DNA depășea cele mai mari medii europene de condamnări, inclusiv cea de pe continentul american. Cine e procurorul ăla, s-a întrebat multă lume în ăștia 8 ani. Un “procuror pur-sânge”, cum l-a descris perfect ambasadorul SUA. Pe acest om îl cheamă Daniel Morar.

Faceți un exercițiu de imaginație, util aș zice. Când vedeți un politician greu sau un om de afaceri important în fața ușilor Direcției Naționale Anticorupție, dând declarații, urlând ca un zmeu, gândiți-vă că în spatele acelor uși, când intră, aripi nu mai are. Și nici microfoanele tuturor televiziunilor care-l transmit în direct- arma prea des folosită pentru a minți, a debita toate tâmpeniile fără probe, pentru a decredibiliza instituții și oameni care își fac treaba și care nu prea vorbesc.
Înăuntru politicianul/afaceristul/ chiar magistratul e mic, neputincios, știe c-a furat, știe că e posibil să-l prindă. Acolo, între pereții DNA, sunt ei cei slabi, mai slabi decât v-ați putea imagina vreodată. Stau în fața “procurorilor ălora”, ființe și ei, și se gândesc: m-or prinde sau nu, ce probe or avea, dacă l-au prins pe un om ca Năstase, pe mine cum ar putea să mă scape la câte știu că am făcut?
Dacă “procurorilor alora” le scapă individul printre degete, el nu se gândește să nu mai fure. El are putere. Nu, el se gândește cum s-o facă mai deștept și cum, dacă e un politician ce poate influența lucruri, să-i termine chiar pe procurori.

Uitați-vă la cei care țipă cel mai tare și mai isteric împotriva procurorilor, împotriva judecătorilor, folosindu-le adesea numele și prenumele, uitați-vă la acei politicieni ce probleme în Justiție au. Uitați-vă în Parlament la cei care vor să taie atribuțiile procurorilor sau sunt vârfuri de lance. Dați o căutare pe Internet și vedeți ce dosare au sau au avut în Justiție. Sau prietenii căror alți politicieni sau afaceriști infractori sunt.

Cum s-au dobândit averi colosale în această țară? Prin muncă cinstită? Nu, în general, prin furt. Furt de la stat, furt de la noi. Noi, cetățenii, suntem proprietarii acestei Românii, nu ei.

De aceea, un stat puternic înseamnă, în primul rând, o Justiție puternică. Înseamnă procurori puternici, zdraveni și deștepți. Înseamnă judecători strașnici, corecți și inteligenți. Când pui peste ei niște șefi ce pot influența major o luptă, contează enorm pentru toți semnalul pe care-l dai în sistem.
Dacă pui oameni buni, cu rezultate, doar aceia se vor simți încurajați și vei demoraliza pușcăriabilii. Dacă pui cataclisme umane, ele vor înflori în sistem ca ciupercile după ploaie iar efectul va fi invers. Penalii vor fi și mai puternici. La un moment dat, nu vei mai știi cum să-i stârpești pe toți.

Tiberiu Nițu, Bogdan Licu, Alina Bica și Georgiana Hosu nu fac sub nicio formă parte din tagma celor zdraveni, corecți și puternici. Vorba lui Dan Tapalagă, pe care-l susțin în tot ce a scris, “Bica nu s-ar putea ancheta, la o adică, singură”, Hosu – nici ea nu foarte departe, e tot rezultatul foarte slab al elementului trei coabitac. Pe Licu îl poți găsi oricând negociind la masă cu infractorii iar Tiberiu Nițu poate arunca, fără grijă, Biruința în aer. La cum e creatura, nici după explozie, n-o să înțeleagă ce s-a întâmplat.

Eu știu însă ceva. Președintele Băsescu nu e omul care să abdice. Justiția el a făcut-o puternică. Va abandona tot, într-un mod inexplicabil acum? Greu de spus, foarte greu. Și de ce ar face-o? Pentru 70% USL, pentru a-i proteja pe unii? Nu am un răspuns.
Dar am o credință. Chiar dacă va respinge una, două catastrofe sau pe nimeni, el știe că are o datorie. Trebuie să ducă “scula aceea magnifică”, Biruința, la destinație. Cu orice costuri, așa cum a mai făcut-o. Până la urmă, Justiția puternică/ statul puternic – e cea mai de preț moștenire pe care o va lăsa în urma sa, atunci când va pleca.

O țară fără așa ceva, este o patrie ruinată. Asta poporul român chiar nu ar merita…

ARTICOLE SIMILARE
10 Comentarii
  1. Răspunde

    marcu

    11 mai 2013 09:13:59

    Sa dea Domnu' sa priceapa (si sa vrea si sa se ambitioneze in plus) Cel Vizat.
    Hai, dom' Basescu, inca un asalt, hai, ca se poate….

  2. Răspunde

    Corina Matache

    11 mai 2013 10:11:37

    Foarte bine spus. Insa am senzatia ca vorbim cu totii, ma rog, unii dintre voi vorbiti si unii dintre noi sunt de acord, doar ca sa fim cu constiinta impacata. Ca oricum tot nu conteaza. De cand am drept de vot, de dupa revolutie, tot ma duc la vot. Ma duc si votez ca tampita, cu speranta ca o sa se schimbe. S-a prabusit speranta rasunator cu Constantinescu, si cat ne-am mai bucurat si ne-am dus cu totii in piata Universitatii sa sarbatorim. Sufletului de pomana.
    Dupa care am sperat din nou, vine Base, PDL nu e PSD, hai cu schimbarea aia, fratilor! Si?! Vine Tariceanu, care s-a cam cariceanu acuma, si da din nou cu speranta de pamant si a facut-o praf. Ca d-aia am votat impotriva nenorocitilor de pesedei, ca sa ii aduca inapoi dupa cateva luni, niste lichele parvenite. Orice am face, oricum am vota, PSD generatia comunisti oldtimeri si new lawless sunt tot timpul paduche in frunte la conducere.
    Tot ce a construit Romania (prin niste oameni putini) la capitolul credibilitate, s-a dus pe apa sambetei anul trecut, in vara si in iarna vrajbei noastre politice. Tot ce a construit Base in astia opt ani se vor duce dupa credibilitatea Romaniei daca ii da inainte cu coabitarea asta penibila si ii numeste pe incompetentii astia.
    Stiti de cate ori mi s-a spus ca eu nu inteleg ce se intampla in tara, ca la mine in Germania (ca na, e a mea, mi-a dat-o mama mie, s-a gandit ca poate mi-o trebui) nu e ca "la Romanica" (o expresie care imi face piele maciuca de gaina, vorba diversilor) si ca e musai sa stai acolo sa intelegi. Am obosit sa explic ca tocmai, pentru ca am un reper de normalitate, pot sa imi dau seama mai usor de enormitatile ce se intampla acasa, si ca dupa 20 de ani de luptat impotriva lor, sa vad ca iar shleahta de comunisti batrani care au crescut niste lupi tineri si mai ticalosi, fac din nou legea (mai precis faradelegea) in Romania, imi face lehamite.
    Scuze pentru tirada asta fara cap si coada pe blogul tau. Nici macar nu are prea multa legatura cu postul. Concluzia insa are: daca Base coabiteaza si ii numeste pe agaricii astia care au primit avizul CSM (huo), fiindu-i frica probabil de un eventual dosar, care daca ii numeste pe astia, cu siguranta o sa se materializeze, eu imi culeg de pe jos spatele rupt de acest ultim pai si las Romania mea viitoare acestor romani vajnici care au ales USL cu 70%, capitulez si imi asum eticheta de dezertor si gata. Cam cat poti sa te lupti cu morile de vant? Ca doar bine sau iubire cu de-a sila nu se poate.
    Din nou, imi cer scuze pentru polologhia dezlanata.
    /rant

  3. Răspunde

    Anonim

    11 mai 2013 10:58:53

    greu cu paranoia asta…

  4. Răspunde

    Anonim

    11 mai 2013 16:23:56

    Draga Sorina,
    In primul rand te rog sa nu te superi ca, de cate ori iti scriu, iti spun "draga". Pe langa deosebita pretuire pe care ti-o acord pentru tot ceea ce reprezinti si scrii,pentru lupta ta cu RAUL ce ne sufoca tot mai tare -din nou -, imi esti ca o
    bucatica din sufletul meu.
    Sa speram ca PRESEDINTELE nostru
    nu ne va dezamagi atat de crud
    dand girul lui acelor oameni de nimic , in fata carora CSM a abdicat. Unde esti tu DANIEL MORAR?
    Sigura ca tu nu vei trada niciodata sperantele noastre , iti
    urez mult SUCCES si CURAJ in demascarea MAFIEI.

  5. Răspunde

    Isailă

    11 mai 2013 17:56:04

    Am votat întotdeauna cu dreapta, inclusiv cu Băsescu, de fiecare dată (la ultimul referendum am fost prezent și am votat „nu demiterii”). Am încercat să-mi expun și eu părerile pe unele bloguri de dreapta, am fost cenzurat, sau în cel mai bun caz am fost făcut „pontist”. De fapt sunt regionalist, ardelenist, nu am cum să fiu cu USL. Înțeleg că unii nu pot accepta ideile mele. Însă nu înțeleg de ce am fost înlăturat când spun că un politician trebuie să aibă idei bune și că trebuie să inspire încredere, să aibă capacitatea de a-i convinge pe cât mai mulți. Că dacă „bobolul e prost” ar trebui să fie cu atât mai ușor de convins. Spun că nu e destul ca o politică să fie de dreapta ca să fie bună, există și politici de dreapta proaste. Dreapta nu-și va reveni dacă nu va accepta principiul valorii oamenilor (în sensul de mai sus: credibilitate și competență) și al valorii ideilor.

  6. Răspunde

    Adrian R.

    11 mai 2013 20:53:20

    Basescu – ultima speranta a Romaniei. In ce hal am ajuns ca tara, popor si individ !!! In 2004 l-am votat pe Basescu cu inima indoita ("nu are fata de presedinte" – ceea ce cred si acum). De aceea am mereu retineri de a spera ca e singurul salvator al Romaniei. Justitia ar trebui sa se descurce deja singura. Daca nu o face de una singura, atunci ajutorul lui Basescu e inutil.
    Daniel Morar si Monica Macovei sint exceptii, nerepetabile din pacate. Chiar si Basescu e o exceptie. Dar un popor si o tara nu pot depinde numai de exceptii. Trebuie sa fie oricind in stare sa produca alternative satisfacatoare. Ceea ce nu e cazul acum in 2013.

  7. Răspunde

    cestmoi

    12 mai 2013 11:29:11

    Si totusi cat e de simplu! Cand o sa ne dam seama ca 90% din cei 70% sunt oameni care prefera scurtaturile drumului drept, ca sunt oameni care prefera sa-si cumpere diploma fiindca asta nu presupune cine stie ce efort, cand o sa ne dam seama ca romanii prefera rezolvarea problemei pe baza de relatii si ciubuc, ca asta le da impresia ca sunt importanti, nu ca prostul ala de vecin, caruia-i rad in nas cand il vad la coada, cand o sa ne dam seama ca romanul incalca legea, convins fiind ca va gasi o chichita, o portita, o relatie la care sa apeleze ca sa scape de sanctiune, cand vom sfarsi de educat poporul asta de mici fanarioti, care practica metodele Fanarului dupa ce Fanarul insusi a renuntat de mult la ele, atunci vom avea in fruntea institutiilor Justitiei oameni capabili si dispusi sa lupte pentru eradicarea coruptiei!

  8. Răspunde

    Angela Tocilă

    12 mai 2013 11:29:31

    Mă rezumăm să spun doar atât: felicitări!

  9. Răspunde

    Fiscal Cliff

    12 mai 2013 23:29:00

    Sorina,

    Iti admir indarjirea si iti inteleg disperarea.
    Cred insa ca trebuie sa ii alegi cu grija pe
    cei care speri ca vor schimba lucrurile in bine.

  10. Răspunde

    Bob

    14 mai 2013 12:54:30

    Acest comentariu a fost eliminat de autor.

LASĂ UN COMENTARIU