Ipocritul, conform Dex, este persoana care se arată altfel de cum este. Iar prin termenul de „ipocrizie” se înţelege atitudinea persoanei în cauză. Ipocrizia este sinonomă cu duplicitatea, falsitatea, făţărnicia, minciuna, perfidia, prefăcătoria, viclenia, vicleşugul, fariseismul, machiavelismul, tartufismul, mascarada…Nici nu-mi ajung sinonimele pentru a descrie sau cataloga atitudinea multora în cazul Voicu.

Mă uit la Liviu Dragnea de exemplu: ”Eu nu ştiu ce-i adevărat, ce nu e adevărat…Nu ştiu ce-i cu domnul Voicu. Dar cred că, din cazul ăsta, putem să tragem o singură concluzie: lumea interlopă s-a apropiat prea mult de lumea politică”. Norica sare şi ea: „Daaaa, bineînţeles. Interlopii s-au apropiat prea mult..(…) Oricum, e linşaj mediatic”. Şi cum-necum apare repede şi Olguţa care descrie, aşa cum i s-a spus, acelaşi personaj. Fără nominalizări, bineînţeles: politicianul puterii care în papuci dădea fuguţa, în miezul nopţii, la restaurant, dacă pocnea din degete sinistrul domn‘ Voicu…

Şi…tot aşa. Am luat, din toată marea de vorbe, doar trei exemple la întâmplare. Dar ca aceşti trei polticieni mai sunt câteva zeci, dacă nu sute, din PSD şi PNL, la care, dacă te uiţi, vorba aceea… nici Voicu n-au mâncat, nici gura nu le miroase…

Liviu Dragnea l-a cunoscut bine pe Voicu. Şi l-a simţit pe propria-i piele ca şi pe The Godfather, Mitică Iliescu. A uitat subit „Liviu” din stenograme cum a plecat de la Interne? A uitat şi Norica cum prietenul ei, marele ministru Orban, a scăpat din nebunia cu accidentul? A uitat Olguţa c-a adus-o mentorul Hrebenciuc în partid? Apropo, unde-i mentorul să vorbească despre marele Cătălin? Unde-i Dan Nica să comenteze celebrul caz? Unde-i academicianul Vanghelie să ne mai spună, cum numai el ştie, ceva despre deja celebrul său şef şi „prieten”? Ştiu, Mircea Geoană are mari pierderi de memorie…Însă toţi – nu numai aceştia- l-au cunoscut, cu adevărat, pe Cătălin Voicu.

Cazul Voicu şi tot ceea ce se întâmplă de mai bine de două săptămâni pe această temă arată cred, paradoxal, cam cât de puternic a fost şi mai este Voicu.

În interceptările din ultima jumătate a anului trecut, Voicu nu spunea deloc prostii. Toate sunt însă un mezelic. Voicu (ca şi Mitică Iliescu) a făcut lucruri mult mai grave. Şi nu face asta de ieri, de azi, ci de 20 de ani. Voicu nu e prost. Voicu e doar speriat. Şi, cine ştie, poate va vorbi…Poate chiar va preda ştafeta arestării mai departe. Pentru că Voicu ştie multe despre mulţi. Şi ipocriţii ştiu foarte bine asta.

Exemplificare.

În ultima jumătate a anului trecut, Mitică Iliescu şi Cătălin Voicu sunt interceptaţi în dosare ce vizează siguranţa naţională a României.

Toate interceptările din dosarul DNA ajuns la Senat sunt făcute în această perioadă ce coincide cu perioada campaniei prezidenţiale.

Voicu e convins că Geoană va câştiga alegerile: „Vă asigur că acest transcript nu va fi primit de Băsescu”. Aşa că sinistrul Voicu îşi face treaba cum numai el ştie… Liniştit…În pace… Singurul lui fix, unica lui preocupare e să ajungă, în sfârşit, ministru de Interne, în orice Guvern posibil, fie şi în creionatul Guvern PSD-PNL. Şi îşi canalizează toată energia în această direcţie, îi face capul pătrat paralelului Mazăre. Alexandru Mazăre. Radu Mazăre era în Brazilia. Numai că…

Pe 6 decembrie 2009, Mircea Geoană pierde alegerile.

Aici s-a rupt filmul…

11 decembrie 2009. Voicu e dus la DNA şi declară procurorilor că a beneficiat de un singur împrumut de la omul de afaceri Costel Căşuneanu. 200.000 de euro. Banii cică i-ar fi folosit pentru a-l ajuta pe finul său, Dan Florea Radu. Restul sunt detalii.

12 decembrie 2009. În ziua următoare audierii lui Voicu la DNA, senatorul i-a cerut finului său, prin intermediul altei persoane, să vină urgent la Bucureşti.

14 decembrie 2009. Curtea Constituţională a României validează alegerile prezidenţiale. Moare şi speranţa. Dacă mai aveau vreuna…

21 decembrie 2009. Când Cătălin Voicu a văzut în instanţă că îi sunt interceptate convorbirile telefonice, ar fi încercat să preconstituie probe, printr-o discuţie la telefon cu finul său, care să confirme declaraţia dată de senator la DNA în 11 decembrie.

Cătălin Voicu: Unde eşti, domnu’ fin?

Cătălin Voicu: Măi omule…măi omule, trebuie neapărat să îi dai banii omului ăla înapoi. E vorba de domnul Căşuneanu.

Radu Dan Florea: Da.

Cătălin Voicu: Şi aşa am o mie de probleme, înţelegi, de la chestia asta.

Radu Dan Florea: Oricum până la sfârșitul anului e rezolvată.

Cătălin Voicu: Păi eu aşa i-am promis, că-i dăm până la sfârşitul anului, domne!

Radu Dan Florea: O rezolvăm până la sfârşitul anului.

Cătălin Voicu: Am rugămintea: vino azi, vino azi la Bucureşti, ca să vedem exact când crezi că poţi să-i dai banii pentru că vreau neapărat să găsim o formulă să te prezinţi să-i dai banii, înţelegi, omului.

Cătălin Voicu: Te încadrezi, nu? Până la sfârşitul anului?

Radu Dan Florea: Da, ne încadrăm până la sfârşit. Ne încadrăm.

Cătălin Voicu: Bine, că eu nici nu am voie să iau legătura cu el acum. Nici nu știu cum. Va trebui să te duci tu personal să îi duci. Nu ştiu, ne mai gândim, ne punem de acord aci sau prin avocat. Să vedem că trebuie să…

Radu Dan Florea: Prin avocat, prin avocat, datoria e clară, asta-i datoria şi…domne banii.

Cătălin Voicu: E în regulă. Bine. Hai, te aştept!”

Potrivit Codului de Procedură Penală, fabricarea de probe, „preconstituirea”- pentru că vorbim aici doar de o discuţie, înseamnă, conform art. 148. alin d), că „sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte”. Pentru asta se poate cere încuviinţarea arestării.

Aşadar, de când Geoană, Mitică şi „Vanghelică” au pierdut alegerile, Voicu face greşeală după greşeală.

În plan tactic, le-a făcut un cadou nesperat procurorilor.

Din punct de vedere al imaginii, în doar două săptămâni, a bătut un record. A ajuns, la nivel public, dintr-un ilustru necunoscut cu un mandat şi ceva în spate, să devină corupţia cel mai bine întruchipată şi să-şi pună şi tot dispreţul societăţii, al presei, în braţe.

În planul „paletei” sale relaţionale, aici, lucrurile se complică. Actul de justiţie, prin coruperea magistraţilor, a reuşit să-l pună sub semnul întrebării. Deci, nu se mai poate baza foarte mult pe el. PSD-aripa Ponta a dat semne că nu-l susţine. „Ipocriţii”– prietenii lui joacă teatru şi spun că nu-l cunosc prea bine…Doar inconştienţii îi mai răspund la telefoane.

Voicu a mai făcut greşeli şi va mai face. Poate, într-adevăr, Voicu va popi pe mulţi. Bine, bine, dar pe cine?